Suntem nenumăraţi ca fulgii de zăpadă;
Nu semănăm unul cu altul, fiind câte un diferit poem.
Inconştient, tânjim ca alt fulg să ne vadă,
Să ne vorbească, să ne asculte, să devenim ales tandem.
Sclipim modest în felul nostru fiecare,
Dar împreună, ce miraj!
Ne pregătim o viaţă pentru sărbătoare,
Însă  chiar  în preziua ei strigăm: O, Doamne, dă-mi curaj!
Şi Soarele, căldura ne găsesc
Uniţi în apă, ascultând şi înmulţindu-i cântul.
Am fost, desigur, unici, dar dumnezeiesc
Şi am trăit pentru a ne-mbogăţi pe noi şi cerul şi pământul.

Rodica Matilda Miulescu

februarie 2023

Poem publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov