Expoziția este organizată de către Consiliul Județean Brașov, Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Tradiţională şi Contemporană Braşov si va fi deschisa in perioada 6 octombrie – 31 decembrie 2021.

Vernisajul expozitiei va avea loc in data de 6 octombrie 2021 la ora 12 in foaierul Centrului Cultural Reduta.

În cadrul Expoziției „Povestea icoanei”, trei meșteri din Brasov își vor expune lucrările.

Artiștii ce vor expune sunt:

Cornel Sculean – icoana pe sticlă

“Deși sunt absolvent al Facultății de Geografie, de mic copil am fost atras de  folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții. Arta picturii pe sticlă am învățat-o singur. Călăuză la început de drum mi-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului, și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.”

Carmina Dan – icoana pe lemn

“Am absolvit Școala de Arte și Meserii Tiberiu Brediceanu din Brașov, inițial la secția Grafică, unde am urmat cursurile trei ani, dar în paralel am continuat cu Iconografia. În primul an de Iconografie, pașii mi-au fost îndrumați de doamna profesoară Izabela Nicolae, cu care am început pictura icoanelor pe sticlă și apoi pe lemn, și am continuat cu domnul profesor Ovidiu Cristian Gliga, niște oameni minunați și dedicați.”

Gabriel Florea – pictură bisericească

„În 2002, am luat drumul pribegiei prin țară, ca ucenic într-o echipă de pictori bisericești, sub oblăduirea unui maestru pictor din Gura Humorului. Alături de această echipă am petrecut pe șantierele de pictură a peste 20 de biserici și catedrale din Bucovina, Ardeal și Moldova. Am făcut anii de ucenicie și stagiatură la școala de pictură bisericească a Patriarhiei Române. În 2008, am absolvit examenul de pictură bisericească, și am devenit pictor autorizat. Din 2012 pâna în prezent am dus aproape de final, pictarea a două biserici din zona Buzăului.”

Povestea icoanei se pierde undeva în negura istoriei. Cu puternice rădăcini în antichitatea greacă și romană ca tehnică de realizare a frescei și a mozaicului, icoana se naște odată cu creștinismul. Etimologic, cuvântul icoană, provine de la grecescul “ikon”, “eikon”, ce înseamnă figură, portret al unei persoane importante.

Există numeroase povești cum că primele icoane ar fi fost pictate de apostolii lui Hristos. Atât în Europa de Vest, cât și în Țările Române, putem vorbi de o istorie a icoanei începând cu zorii Evului Mediu (secolele VII-VIII). Atunci încep a se construi primele catedrale în Apus și chiar primele biserici din piatră pe teritoriul țării noastre, cu precădere în zona de munte și în Transilvania ( Mănăstirea Vodita, Biserica din Densus, bisericile rupestre de la Aluniș și Biserica din Viscri).

Dacă în lumea de Apus se împodobeau bisericile cu pictură pe pânză, mozaic  și vitralii, în Țările Române inițial bisericile au fost împodobite cu frescă și pictură pe lemn. Începând cu sec. al XV-lea putem vorbi la noi în țară de apariția unor școli de pictură de influență bizantină sub oblăduirea unor domni cu frică de Dumnezeu.

Astfel în ceea ce privește fresca și icoana pe lemn, putem vorbi de pictura țărănească din Bucovina, școala greacă, școală rusească, stilul brâncovenesc, școală transilvană. Din secolul al XVII-lea, în Transilvania se dezvoltă rapid, ca o influență venită din țările germanice, pictura pe sticlă, răspândită și în Banat și Bucovina.

Datorită numeroaselor glăjării, țăranii  iconari din Transilvania înlocuiesc rapid lemnul cu sticla. Astfel se naște cel mai frumos meșteșug popular din Transilvania, pictura naivă sau țărănească pe sticlă. De-a lungul secolelor, au apărut câteva stiluri de pictură numite școli, cum ar fi: școala de la Nicula, Maramureș, Valea Sebeșului, Marginimea Sibiului, Țara Oltului, Țara Bârsei și Șcheii Brașovului. În prezent în Valea Sebeșului, în satul Laz, încă se pictează icoane pe sticlă, de aproape 300 de ani, de către membrii familiei Poenaru, care duc tradiția mai departe pictând icoane pe sticlă.

Prin cromatică, prin reprezentarea elementelor din satul natal ( case, biserici, oameni în port popular) țăranii transilvăneni au realizat de fapt un instantaneu al satului transilvan, icoana pe sticlă căpătând astfel în zilele noastre un rol de monografie a satului de altădată. Icoana pe sticlă reprezintă o fereastră spre satul de altădată al bunicilor și străbunilor noștri.

Într-o lume cosmopolită a secolului XXI, povestea icoanei se zbate să meargă mai departe spre nemurire, datorită meșterilor populari și a pictorilor ce încă se încăpățânează să transmită generațiilor actuale și viitoare acest meșteșug, ca o poveste de demult, pierdută în timpurile  noastre.

Vă invităm la eveniment!

Evenimentul se va desfășura cu respectarea normelor în vigoare.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brașov