Scriam data trecută că m-am gândit să adun în două episoade ale articolului săptămânal „Clipa de emoție” câteva gânduri postate pe pagina personală în primele cinci luni ale acestui an, sub titulatura de Reflecții. Prima parte a fost publicată în 28 mai iar astăzi vă invit la cea de a doua.
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Iubim oamenii pentru ceea ce fac și nu pentru ceea ce au spus sau nu la un moment dat.
Iubim oamenii pentru frumusețea unei dimineți de primăvară când ne-au fost alături.
Iubim oamenii pentru că ne arată calea corectă atunci când greșim.
Iubim oamenii pentru că… sunt în viața noastră, într-un colț de suflet.
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Replică dintr-un film celebru, reluat pe un post TV: „În ciuda a ceea ce își fac, oamenii care se iubesc rămân împreună nu pentru că uită ci pentru că iartă.”
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Așa cum timpul se măsoară în ore și minute care pot să fie de viață trăită și în secunde care pot să fie de fericire, dorul se măsoară (și) în număr de împunsături cu acul pe pânză. Nu știu câte din doruri și-a alinat bunica când și-a cusut ia dar atunci când o îmbrac le simt pe cele pe care încă le poartă în ea, fără să știu, poate, dacă sunt ale mele sau ale bunicii.
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Astăzi a fost Ziua Internațională a Limbii Materne dar nu apuc să termin de zis și vine răspunsul: „Bine, în fiecare zi e o Zi pentru ceva, mama!” Are dreptate căci deși nouă ni se pare că adolescenții sunt la vremea când numai ei au dreptate, în multe dintre cazuri chiar au! Și la fel de adevărat este că nu avem nevoie de câte o zi specială ca să vorbim sau să scriem corect sau pur și simplu să citim dar poate că este un îndemn în plus să facem aceste lucruri, noi și astfel și copiii, deci nu avem motiv să nu o acceptăm.
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Unul din lucrurile pe care noi, oamenii îl avem de învățat de la flori este acela că atunci când ne plecăm, poate datorită unei furtuni, unei poveri sau greutăți pe care o avem de dus sau pentru că ne lipsește lumina, putem să ne păstrăm frumusețea – mă refer la cea interioară, desigur – și bunătatea căci viața are momente foarte bune sau bune dar și unele mai puțin bune care, împreună, ne construiesc, indiferent de vârsta la care am ajuns.
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Când ai o idee, aşteaptă un timp să se aşeze căci sfatul unui vechi prieten spune că „Istoria nu se scrie la cald!” dar apoi foloseşte-o pentru că nu va trece mult timp, o va avea altcineva şi îţi va părea rău. Însă mi-am amintit o vorbă pe care o ştiu de la tata: „Capul nu îl avem doar ca să nu ne plouă în gât!”, aşadar… găseşte alta.
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Eu cred că avem multe de învățat de la flori, începând cu gingășia și discreția lor, continuând cu zâmbetul lor continuu, dat de minunatele culori și până la răbdarea și puterea pe care o au, de a înfrunta soarele, ploaia sau frigul dar și la iubirea pe care ne-o transmit, atunci când le privim.
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Auzim uneori și susțin această idee: copiii fac ceea ce văd la părinții lor și nu ceea ce le spun aceștia. Iar astăzi este una din cele două zile numite ale iubirii, acceptată sau mai puțin, zi în care putem să oferim modele, așa cum de fapt putem să facem în fiecare zi!
Mi-am reamintit un lucru, anume că, în ciuda tuturor transformărilor, evoluției sau involuției societății, a comportamentului oamenilor, a ideii că stăm sau nu lângă o anumită persoană doar pentru că ne este comod sau pentru că primim ceva în schimb, există – din păcate din ce în ce mai puțini – și oameni care s-au iubit o viață, adică 40, 50, 60 de ani, descoperindu-se în tinerețe sau de ce nu, la vârsta deplinei maturități.
Cum mi-am amintit? Privindu-mi părinții: mai au puțin până la nunta de aur dar merg pe stradă ținându-se de mână, și-au pierdut zveltețea din tinerețe dar și-au păstrat frumusețea pe chip și în suflet și își continuă viața mereu împreună, fără regrete, certuri, cuvinte urâte. Fiecare are pasiunea lui și o respectă pe a celuilalt căci sentimentul de iubire înseamnă și încredere, apreciere, aripi, o construcție și de ce nu ar putea să fie și o moștenire?
⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘
Fericirea este un termen complex, complicat şi mult definit, un clişeu cum ar spune unii, încât nu mai putem nici măcar să ne atingem de el.
Însă uneori e atât de simplu şi se poate rezuma la a spune mulţumesc, chiar dacă avem un anume trac legat de ceva din viaţa noastră, pentru că ceea ce durează se construieşte cu răbdare, pe care o dăm şi o primim, cu implicare şi cu a vedea ceea ce e dincolo de privire, în suflet.
Dar tot fericire se numeşte şi atunci când o prietenă dragă îţi povesteşte un vis de al ei şi faptul că atunci când se va împlini vei fi şi tu acolo, când tot ea ţi-a spus cu câteva zile în urmă un lucru foarte frumos, fără un motiv anume sau când o altă prietenă îţi scrie într-o seară să ai grijă (şi) de tine, cu o minunată expresie în continuare.
Aşadar fericirea sunt oamenii din jurul nostru şi preţuirea lor!
Credit foto: Antonela Cristina Lungu