Arhive etichetă: Sonetoterapia

Sonetoterapia, 100 de zile fără întrerupere – Sonetele lui Adrian Munteanu

Unii au privit cu detașare, alții cu indiferență, alții cu un zâmbet discret, alții cu lehamite, unii mimând curiozitatea, alții citind/privind la răstimpuri, mult mai puțini intrând consecvent pe grupul SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU, acolo unde am postat zi de zi câte un sonet, fără să mă opresc nici măcar sâmbăta sau duminica, recitind tot ce am scris până acum, așezând texte publicate în volume, dar și altele pe care le-am redescoperit, uitate în foldere. Pe unele le-am adaptat, pe altele le-am modificat substanțial, potrivit modului în care văd acum această îndeletnicire poetică, cu maturitatea celui care a adunat destule la activ, chiar dacă a început să scrie nepermis de târziu. Sau poate tocmai de aceea.  

Am adăugat fiecărui sonet și înregistrarea lui video, în lectură proprie, adunând- cum fac de o vreme – toate darurile pe care le-am primit de Sus. Am pus fiecare înregistrare pe YouTube, și iată, pe nesimțite și negândite, s-a conturat un canal în care sunt așezate 100 de sonete interpretate, cu mai multă sau mai puțină atractivitate, după cum mă lăsa textul să o fac, după starea momentului, după posibilitățile sau limitele proprii

 O consider o victorie personală faptul că nu m-am abătut nici măcar o zi de la proiectul meu și mulțumesc Celui de Sus că m-a susținut și m-a ținut în putere. Această victorie nu m-a epuizat, ci îmi dă în continuare energie și bucurie interioară. Una adâncă, nu de suprafață. Și aceasta pentru că sunt conștient de faptul că – lăsând falsa modestie la o parte – îmi construiesc în continuare un drum propriu. S-au dus vremurile opace în care excelam prin modestie păguboasă, una care m-a țintuit deseori la masa săracilor, în timp ce eu colindam lumea cu recitalurile mele, întâlnindu-mă cu românii dintr-o mulțime de colțuri ale planetei.

Este o mulțumire sufletească provenită din structura mea, cu particularitățile ei. Am spus-o de nenumărate ori că nu-mi place la înghesuială, nu pot face la fel cum fac mulți alții, simt că nu am aer, că merg pe cărări bătătorite, fără un traseu distinct. Sunt un claustrofob literar. Trebuie să fac ceva în plus, să mă disting din mulțime. Așa face Leul în general și eu în special. 

Astfel s-au născut acele Performance Poetry, ridicarea poeziei la rang de spectacol, cu idee, cu mișcare, cu implicarea spectatorilor, adică un corp viu, o îndepărtare a intermediarilor, cu adresare directă către cititorii/spectatori, privindu-i în ochi și nu silabisind de pe o foaie de hârtie. Iar bucuriile au fost multe, spectatorii au realizat diferența față de anostele și repetitivele vorbiri din spatele unei mese de prezidiu, manifestări în care  se rostesc cuvinte despre poezie dar poezia nu e prezentă. Uneori, mai rar, apare invitat câte un actor care să aducă vibrația și viața. Dar autorul ca propriul său realizator de spectacol, asumându-și ambele roluri, fructificând ceea ce-i este particular, asta se vede mult mai rar. Consider că abia așa se simte viața poeziei, cu emoția și cu armonia ei (dacă o are). Altfel trăim în elaborări cerebrale care nu emoționează decât un grup minuscul de susținători ai aceleiași întrupări fără vlagă, moarte din start.

Și acum să vă spun de ce am așternut toate acestea: ca să vă anunț că DRUMUL CONTINUĂ NEABĂTUT.

Atâta timp cât energia nu mă va părăsi și boala nu mă va atinge, indiferent la realități politice și pandemice, veți găsi sonetul zilnic. Sonetoterapia va exista, ca o terapie a sufletului meu și – trag nădejde – și a altora, a acelora care au reușit să-și păstreze și să-și cultive o brumă de emoție, de trăire de speranță într-un melanj care răzbește peste toate opreliște naturale sau impuse artificial. 

Îmi urez drum bun mie, inițiatorului și creatorului, și vă urez tuturor celor care vor continua să fie pe aproape, drum drept și sigur printre meandrele prezentului. Să nu uitați de minutul zilnic oferit de Adrian Munteanu cu dragoste și bucurie. E pentru fiecare dintre voi, adăugând câteva clipe de pace sau încrâncenate căutări interioare la necesarul echilibru prin frumos, prin armonie. Un minut așezat cu sufletul mai întâi și mai apoi cu mintea.

Adrian Munteanu

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/