Expoziția ,,50 de ani de aviație brașoveană, 1968-2018″ la Casa Ştefan Baciu

Munca în echipă, lideri cu viziune, oameni pasionați de munca lor, proiecte, ingeniozitate, perseverență, sunt doar câteva din aspectele care au dus la dezvoltarea aviației române.

Iar dacă doriți să cunoașteți o parte din istoria aviației brașovene și a IAR Brașov trebuie să vizitați expoziția de la Casa Ştefan Baciu. Aici sunt expuse machetele elicopterelor, planoarelor, avioanelor școală, de agrement, utilitare sau de luptă fabricate la Brașov, date referitoare la caracteristicele acestora, dotări și misiunile ce le pot executa.

În 1985 România este prima țară din blocul comunist care expune la  airshow-ul de la Le Bourget elicopterul de atac IAR 317 AIRFOX cu toată dotarea de luptă disponibilă. La momentul respectiv performanțele și fiabilitatea elicopterului românesc i-au adus denumirea: ,,Romanian tank killer”, potrivit celor declarate la vernisajul expoziției de generalul maior (R) ing. Ion Georgescu, fost Director General ICA Brașov.

Înainte de 1990, 80% din producția de la Brașov mergea la export iar 20% era destinată pentru uz intern în condițiile în care valoarea producției de elicoptere reprezenta 80% din producția totală a fabricii, producția de planoare și motoplanoare fiind de numai 3%, între 1970 și 1980.

Istoria IAR este deosebită. Aici s-au fabricat motoare Daimler-Benz, Fleet si Gipsy, care se adaptau apoi avioanelor comerciale și de transport, primele tractoare, primul automobil românesc, construit în două exemplare, după proiectul inginerului Radu Manicatide, din care unul se afla la dispoziția Direcțiunii, motocicleta 001 proiectată de către inginerul Kassargian, executată în 10 exemplare, o parte din ele fiind cumpărate de către angajați, cât și motocompresorul pentru acționarea ciocanului pneumatic, fabricat în 13 exemplare, preluate apoi de către fabrica Timpuri Noi din București pentru execuția în serie.4

Despre eforturile inginerilor și tehnicienilor români, despre performanțele și fiabilitatea aparatelor, componentelor și a motoarelor produse la IAR în clipurile din acest material.

IAR a fost fondată la 01 noiembrie 19251, ca societate pe acțiuni. La început acțiunile au aparținut uzinelor Bleriot-Spad și Lorraine-Dietrich4, fabricii Astra Arad (care a contribuit cu utilaje și personal de specialitate)2, precum și statului român (care a contribuit pe lângă terenul pentru construcția uzinelor și amenajarea unui aerodrom, și cu o sumă importantă de bani)2. În decurs de aproape un deceniu și jumătate, statul român a cumpărat acțiunile deținute de uzinele franceze, astfel că la 01 septembrie 1938 uzinele au devenit în întregime proprietate a statului român, devenind regie autonomă de stat3.

„Legea privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională“ a fost promulgată de către Regele Ferdinand la data de 25 iunie 1925, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 138 din 26 iunie. Conform legii, fabrica de avioane avea sa poarte denumirea de „Industria Aeronautică Română“, iar Statul Român se obliga sa acorde 7% din dividend capitalului participant al fabricii pentru primii cinci ani si sa efectueze comenzi pentru primii zece ani.

Amplasamentul uzinei s-a stabilit strategic în centrul țării, la marginea nordică a orașului Brașov, acesta fiind la acea data un important centru cultural și industrial, având peste 200 de fabrici cu peste 10000 de muncitori. Proiectul de construcție a clădirilor și halelor industriale a fost întocmit de inginerul E. Ulescu, fiind coordonat de însusi Tiberiu Irimie, realizatorul Sălii Unirii din Alba Iulia, a Arcului de Triumf din București și a Mausoleului de la Mărășești.4

Între 1927 – 1944 la IAR brașov s-au fabricat peste 1000 de avioane și 2000 motoare5 , iar în anul 1942 se fabrica un avion pe zi destinat exclusiv luptei de pe front4.

Dintre cele 21 de tipuri de avioane construite la IAR până la la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, 15 tipuri au fost proiectate în cadrul uzinei. Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit prin performanțele lor următoarele: IAR-16 cu care în 1935 s-a stabilit recordul național la înălțime (11.631 m), IAR-39, avion de cercetare; IAR-80, avion de vânătoare; IAR-81, avion de vânătoare-bombardament, precum și proiectul IAR-47, avion de recunoaștere.2

În perioada 1927-1945, producția de avioane a uzinelor IAR a fost una dintre cele mai prestigioase din România. În afară de avioane și motoare de avion, la IAR s-au produs instalații și accesorii pentru armamentul de bord2. Acestea sunt6:

– lansatorul de bombe Barbieri, realizat în 1931 pentru avioanele Potez XXV; lansatorul era superior celor procurate din străinătate;

– turele de mitralieră Grosu pentru avioanele Potez XXV și Potez 54.

După anii 90′ decidenții militari doreau să cumpere pentru Forțele Navale Române elicoptere model 1953. Însă militarii români au ales elicopterul românesc IAR 330 PUMA.

Acesta operează la bordul fregatelor tip T22 și poate executa misiuni de detecție a submarinelor, de protecție antisubmarin a trupelor proprii, de transmitere a datelor de cercetare în timp real, de detecție și identificare a navelor de suprafață – dincolo de orizont, de combatere a țintelor de la suprafață, de căutare, salvare și recuperare a personalului aflat în dificultate pe mare sau uscat, de transport personal și materiale logistice specifice.

Muzeul „Casa Mureșenilor” Brașov, instituție publică de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Brașov, să vizitați expoziția de la Casa „Ștefan Baciu” din str. Dr. Ghe. Baiulescu nr. 9.

Expoziția prezintă activitatea derulată de-a lungul a cincizeci de ani de către Întreprinderea de Construcții Aeronautice Ghimbav – Brașov, iar după anul 1991 de S.C. IAR S.A. Durata expoziției: noiembrie 2018 – martie 2019.

VIA:

1 – Balotescu, Nicolae (1984). „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920-1944”. Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică, p586.

2 – wikipedia.org

3 – Balotescu, Nicolae (1984). „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920-1944”. Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică, pp. 217–218.

4 – aspera.ro

5 – iar.ro/istoric/

6 – Ion Gudju, Gheorghe Iacobescu, Ovidiu Ionescu, Construcții aeronautice românești 1905-1970, București: Editura Militară, 1970, p. 168.

Video: YouTube

Foto: Dan Strauti

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.