„Iubire…bibelou de portelan!”, de Marinela Ciobotaru

„Iubire, bibelou de porțelan…”
Ce vers frumos a scris poetul!
La ce s-o fi gândit scriindu-l
Numind iubirea atât de diafan?

Ce gânduri a avut pentru iubire?
Ce sentimente însemnate a nutrit
Când pe ea, iubirea, bibelou a definit?
Ce gânduri i-au rămas în amintire?

Câte întrebări…câtă framântare…
Pentru acest vers, scris la întâmplare..
Ne-a dat ideea, ne-a pus ca să gândim
Cu bibeloul, cu iubirea, să ne războim.

O fi iubirea pentru-o dulce fată,
Sau pentru mama lui, ce- o adora…
Pentru un frate, poate pentru sora,
Sau pentru tata, sau…altcineva….

Cine poate să spună care e iubirea,
Cine poate desluşii astfel misterul
Când poate, nu o ştie nici poetul
Şi ne-a lasat să reflectăm la ea…

Şi, totuşi, poate cineva să spună
Cât de puțin măcar, vom înțelege…
Şi dacă nu, o s-o luam ca pe-o figură
De stil poetic, în a poeziei lege.

Mulţumiri, Marinela Ciobotaru!