Reculegere

Dacă îți vine să plângi, închide ochii, ia-ți inima în brațe și lasă lacrimile să-și croiască drumul lor. Lasă suferința să evadeze din sufletul tău. Strânge-ți inima cu putere, fă-o să te simtă aproape. Accept-o așa cum este, cu toate greșelile! Acceptă-te pe tine pentru că dacă nu o faci tu primul, nimeni nu o va face. Acceptă-ți trecutul ca să poți fi conștient de prezent, de acest prezent în care îți vine să plângi. Uită suferința de astăzi și așteaptă bucuria de mâine.

Îți aduci aminte ce ușoară era durerea atunci când erai copil? Plângeai și-ți trecea… Atunci te convigeau alții ca nu doare dar acum trebuie tu să te convingi!

Fii îngăduitor cu tine, nimic din ceea ce te face acum să plângi, nu te va doborî! Șterge-ți lacrimile de pe obraz și bucură-te de de adierea suava a vântului!

Dacă îți vine să plângi, ia-ți sufletul de mână și pășește alături de el, tu știi prea bine că suferinta împărtășită este suportabilă, ba chiar trecătoare. Lasă gândurile să alerge, să ajungă acolo unde nu există durere, unde iubirea și pacea nu sunt tulburate… acolo unde domnește zâmbetul! Iar dacă nu se vor întoarce, mergi pe urma lor, cu inima în brațe și sufletul de mână.

Credit foto: Iulia Ruginosu