Arhive etichete: piatra

Clipa de emoție: „Acuarelă”, de Cristina Onose

Lăsând în urmă „cetatea industriei”

cu smogul, mizeria şi cotidiana ei impersonalitate,

dincolo de strada Pajiştei

te-aşteaptă Raiul ancestral.

Coborând din înalturi.

pârâul, devenit în inima oraşului

mocirloasa „Spurcata”,

dăltuieşte-n duritatea muntelui

cascade miniaturale.

 

Dealurile ce-i străjuiesc curgerea şoptitoare

– uriaşe felii de fistic –

verdele nelăsându-se -ntrerupt

decât de patriarhalele căpiţe arămii.

Miresme de busuioc şi pământ ne-ntinat

te-mbată-n liniştea ireală,

palpabilă totuşi,

venind de dincolo de stâncă şi istorie.

 

Acea istorie

pecetluită-n poteca de lut şi piatră

de miile de urme de cai.

Da, caii, cum i-aş putea uita,

urmând cărările-nălţate la rangul de străzi

– „a Fântâniţei”, „a Coastei” –

titanici supravieţuitori ai unui neam de „trocari”

ce-au ştiut să se-adape din izvorul veşniciei.

Cristina Onose

Imagine transmisă de Cristina Onose

„Drum de bejenie”, de Mihaela Malea Stroe

Drum de bejenie

Scrisul e aidoma unui drum de bejenie,
Pe care ți-l construiești singur, din mers,
Așezând
Cuvânt după cuvânt,
Vers după vers,
Așa cum, răbdurii,
Așază, drumarii,
Dală de piatră după dală de piatră.
Câteodată,
Cuvântul pe care l-ai ales
Înfăptuiește minuni,
Te poartă în brațe, te saltă peste genuni.
Alteori bâjbâi în căutarea lui
Prin mlaștina iluziilor cotidiene
Sau prin adâncul conștiințe tale.
Îl așezi peste nisipurile mișcătoare,
Peste toate
Osemintele adunate –
De-a lungul și de-a latul vremii –
În osuarul propriei ființe,
Dală de piatră, după dală de piatră.
Un pas, încă un pas, o tresărire, o ezitare…
Până la marea cea mare,
Acolo unde cuvântul dală de aer se face,
Să poți exersa mersul pe ape,
Să poți continua drumul
Până dincolo de… dincoace.

Mihaela Malea Stroe

Ilustrație Horia Țigănuș