Clipa de emoție: „Acuarelă”, de Cristina Onose

Lăsând în urmă „cetatea industriei”

cu smogul, mizeria şi cotidiana ei impersonalitate,

dincolo de strada Pajiştei

te-aşteaptă Raiul ancestral.

Coborând din înalturi.

pârâul, devenit în inima oraşului

mocirloasa „Spurcata”,

dăltuieşte-n duritatea muntelui

cascade miniaturale.

Dealurile ce-i străjuiesc curgerea şoptitoare

– uriaşe felii de fistic –

verdele nelăsându-se -ntrerupt

decât de patriarhalele căpiţe arămii.

Miresme de busuioc şi pământ ne-ntinat

te-mbată-n liniştea ireală,

palpabilă totuşi,

venind de dincolo de stâncă şi istorie.

Acea istorie

pecetluită-n poteca de lut şi piatră

de miile de urme de cai.

Da, caii, cum i-aş putea uita,

urmând cărările-nălţate la rangul de străzi

– „a Fântâniţei”, „a Coastei” –

titanici supravieţuitori ai unui neam de „trocari”

ce-au ştiut să se-adape din izvorul veşniciei.

Cristina Onose

Imagine transmisă de Cristina Onose