Adrian Munteanu: „Am pus cândva zăbrele”, text și interpretarea lui de către autor
AM PUS CÂNDVA ZĂBRELE
Am pus cândva zăbrele la ferestre,
Păzind lumina ce-o primeam sfărmată
Pe corzi de harfă. Ziua-ndurerată
Reîntrupa întinderile-agreste.
Pânda sublimă n-a ajuns vreodată
Să-ndepărteze răvăşiri funeste,
Chiar de-am păstrat în gându-mi o poveste
Cu aripa candorii de-altădată.
A mai rămas în mine doar povaţa
De-a îmblânzi un gând,
Smulgând dintre portaluri dimineaţa
Pe gratiile-mi triste fumegând.
În sunet de cascadă să-mi duc viaţa
De dincolo de timpul cel flâmând.
(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)
Video: YouTube