Arhive etichetă: Tăcerea clipei

Sonetoterapie: „Stăruitor îţi urmăresc făptura”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea lui de către autor

STĂRUITOR ÎŢI URMĂRESC FĂPTURA

Stăruitor îţi urmăresc făptura,
Să nu uit forma visului statornic,
Iar trupul tău, în ceas de taină dornic,
Să se arate, potolind arsura.

Sâni pârguiţi, surpând bătăi de ornic,
Buze arzând, desferecându-mi gura,
Coapse tânjind să lepăd băutura,
Încinsa lavă, must opac şi spornic.

Se-alină ziua rătăcită-n dodii
Şi umbra fuge nopţi şi zori în şir.
Când voi atinge neştiute zodii

Şi clipele-mi vor da zănatic bir,
Te voi sculpta în patimi, pisc de rodii,
Pe tine, rug, înveşnicit cu mir.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Adrian Munteanu: „Am pus cândva zăbrele”, text și interpretarea lui de către autor

AM PUS CÂNDVA ZĂBRELE

Am pus cândva zăbrele la ferestre,
Păzind lumina ce-o primeam sfărmată
Pe corzi de harfă. Ziua-ndurerată
Reîntrupa întinderile-agreste.

Pânda sublimă n-a ajuns vreodată
Să-ndepărteze răvăşiri funeste,
Chiar de-am păstrat în gându-mi o poveste
Cu aripa candorii de-altădată.

A mai rămas în mine doar povaţa
De-a îmblânzi un gând,
Smulgând dintre portaluri dimineaţa

Pe gratiile-mi triste fumegând.
În sunet de cascadă să-mi duc viaţa
De dincolo de timpul cel flâmând.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

 

„Răspunde-mi, Doamne!”, de Adrian Munteanu – text și interpretare

RĂSPUNDE-MI, DOAMNE!

la Psalmul 4

Răspunde-mi, Doamne, tihna-mi necuprinsă,
Scoate-mă-n larg, de ţărmul vast departe!
Nu-mi da obida vorbei ce împarte
Povara grea, în patimă prelinsă!

Primeşte-mi jertfa cărnii-n zori deşarte,
Smerenia de gândul-rug atinsă,
Aprinde raza în privirea stinsă
Şi-nvinge umbra spaimelor de moarte!

Acest izvor cu undă străvezie
Hrăneşte clipa scursă pe obraz,
Ca cel răpus de vrajbă să nu-mbie

Perfida noapte-nfiptă-n cuget treaz.
Mă scol şi-ndrept privirea spre tărie,
Cu Tine-n suflet, veşnicu-mi răgaz.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

„În trup bicisnic”, de Adrian Munteanu – text și interpretare

ÎN TRUP BICISNIC
la Psalmul 3

În trup bicisnic frica se ascunde
Şi mulţi potrivnici nu mă dau scăpării,
Dar mă aşez la cârma împăcarii,
Corabie brăzdând înfrânte unde.

Mă rog supus, fii glasul îndurării!
Tu mi-ai răspuns şi liniştea pătrunde
În vămi de gând prin vene să inunde
Trândava carne smulsă desfătării.

Nu mă înfrâng poftiri neputincioase.
Pe cel viclean deplin l-am alungat.
Dă-mi, Doamne, tihna, să-mi pătrundă-n oase

Căci Tu-l înfrângi când el m-a despuiat,
Tu îi zdrobeşti rânjirile hidoase
Şi mă înalţi din veşnicu-mi păcat.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Întoarce-te”, de Adrian Munteanu

ÎNTOARCE-TE!

Întoarce-te din plesnituri de stâncă,
Din scobituri de râpi muiate-n rouă.
Despică umbra muntelui în două,
Fugi de genunea norilor, adâncă,

Arată-mi chipul blând de lună nouă
Şi nu privi în urma clipei încă,
Să nu te soarbă hăul ce mănâncă
Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouă.

Învinge-ţi neputinţa, prinde-ţi şalul
Căderilor de fluvii ce împart
Nădejdi şi spaime aţipind pe malul

Vegherilor clipind tăcut în cart.
Întoarce-te, iubito, sari în valul
Izvoarelor ce nu ne mai despart.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

„Va înceta şi vântul”, de Adrian Munteanu – Sonetoterapie

VA ÎNCETA ŞI VÂNTUL

Va înceta şi vântul, vara trece.
Porneşte firul ierbii în solie.
Se naşte-n lan aceeaşi păpădie
Şi-acelaşi măr e gata să se plece.

S-au pârguit şi strugurii în vie.
Arsura gurii tale mă petrece.
Îţi ferec trupu-n mâna mea cea rece
Şi te supun sub mine pe vecie.

Te-mpotriveşti, dar coapsa ta mă strigă
Din prăvălirea crengilor de dud,
Din scobitura frunzei de ferigă.

În cuib de greieri tainic te aud.
Pe rugul toamnei ce-a-nceput să frigă
Îţi smulg trufia, ca pe-un zmeur crud.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Pe sub ocean”, de Adrian Munteanu

PE SUB OCEAN

Pe sub ocean nisipul se-mpreună
Cu focul din adâncuri de planetă,
Dar eu mă văd, în matca mea concretă,
Sigur şi calm, departe de furtună.

Cutremure prefac pământ în cretă,
Dar eu înalţ palate până-n lună
Şi vreau să dau o frunză drept arvună
Pentru un zbor gigantic de cometă.

Mă las condus de visuri şi plăcere
Şi mai rămân la umbra unui vers.
Un simplu junghi mă-nvăluie-n tăcere,

O piatră mă împiedică la mers,
Debil mă lupt cu orice adiere,
Dar mă mai cred stăpân pe univers.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Vreau doar un sfat, maestre!”, de Adrian Munteanu

VREAU DOAR UN SFAT, MAESTRE!

– Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieşi din trupul meu afară.
– Ce-i mai urât în lumea ta ternară?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee!

M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat – aprinsă odisee –
Pământ şi spaime, gânduri de femeie
Şi m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.

Cel ce-a-ntrebat într-un copil se-ascunde.
– Eu ştiu răspunsul! spun. Ura-i mai rea.
Aştept acuma cheia!…Nu-mi răspunde.

Tăcere doar în trup de catifea.
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde:
Tăcerea e eternitatea mea.

(“Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „Clipa în abis”

CLIPA ÎN ABIS

Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

În pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „De trunchiul tihnei”

DE TRUNCHIUL TIHNEI

De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
Şi-nchid sub pleoapă strigătul de ciută.
Ciupeşte nimfa corzi de alăută
Şi ierburi moi şi-au domolit talazul.

Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
Sub iedera ce-i va păzi răgazul.
Neliniștea şi-a potolit extazul
Și-aripa serii fruntea mi-o sărută.

Pe buza clipei s-a oprit amiaza.
Doar rostul şoaptei tandre îl mai ştiu.
S-a despletit în gândul tainic oaza,

Ogarul umbrei încă mai e viu.
O stea în ram îşi alungeşte raza
Într-un adânc şi-ndurerat târziu.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Foto: Adrian Munteanu