Adrian Munteanu -Videosonet 51: „Alergând”

Începutul este decisiv în cariera unui scriitor.
Se află mai jos una dintre primele mele poezii, scrisă în 2003, atunci când îmi căutam drumul, după ce scosesem trei cărți de basme în versuri. Am încercat sonetul știind că este genul care impune un efort suplimentar de construcție.
Era o provocare.
Nu realizam dacă textul creat ajunge într-o zonă a sustenabilității, în ansamblul său, dar m-a cucerit prin rigoare, corectitudinea accentelor, ritm, melodicitate și chiar inedit al unor imagini.
A devenit dominantă în acel moment conștiința că pot înainta pe un drum mai puțin circulat, mai aerisit. Astfel și-a făcut loc pasiunea. A început aventura, am continuat fără răgaz.
Când îți descoperi starea latentă, structura particulară, faci totul cu entuziasm. Și totul devine posibil.
ALERGÂND
Aceasta e a orelor aromă,
Când s-a pierdut o clipă fără vlagă,
Trudindu-mă s-ating cu palma-ntreagă
Aceeaşi zare palpitând în comă.
Prind geana ierbii, şoapta ce mi-e dragă,
Tot ce-a rămas surprins de axiomă,
Prigoana umbrei, trupeşă fantomă
Învinsă-n goana zorilor, dulceagă.
Sunt toate doar o dâră fumegândă,
O rămăşiţă-n scalpul unui gând
Cu dinţi de lut şi pururea la pândă.
Mă voi trezi mereu agonizând,
Rânjind parşiv, iubindu-mă-n osândă,
Tot alergând de mine, alergând.
24 februarie 2003
Video: YouTube