Artă plastică, poezie, caligrafie și filantropie în expoziția „Licantropia poftei” de Horia Țigănuș și Laurențiu- Ciprian Tudor

La pas prin Brașov: În anul 2017, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Brașov v-a acordat premiul „Cartea anului” pentru volumul de poezie „Licantropia poftei – poemele vârstei de mijloc” (Libris Editorial). Au existat provocări în publicarea acestui volum de poeme scrise și cu bucurie de viață, dar și cu credință, nostalgie, iubire și patos? 45 de ani este o vârstă a maturității, dar și a momentelor în care începi să te gândești și la moarte, faci un bilanț.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Da, este exact cum spuneți. Vârsta de mijloc este cea la care te oprești puțin ca să vezi pe ce drum ai apucat-o cu adevărat. Dacă acest drum nu se potrivește cu ce/cine ești, trăiești ceea ce psihologia numește criza vârstei de mijloc. La origine criză (gr. krisis) însemna „judecată”, dar și „rupere”, așa că avem aici toate înțelesurile cu care operezi un astfel de moment.

De aceea, unii (cei care descoperă că nu sunt pe drumul lor, conform cu nevoile și cu ființa lor profundă) fac schimbări majore (și dureroase) încercând să se regăsească. La asta se adaugă și presimțirea morții și dorința de a te bucura mai mult de darurile vieții. Înțelegi că timpul tău este limitat.

Fiecare rezolvă cum știe treaba asta. O parte, împacă acestă reînțelegere de sine cu datoria, cu ce au construit până acum și îi numim maturi, alții, se rup de tot ce au fost și încearcă să se reinventeze ca de la zero (asta le și dă o anume iluzie a tinereții, un anume avânt) etc.

Volumul meu redă aceste tensiuni, dar accentuează mai mult tema timpului și a morții, care îți cere să te recuperezi din stresul zilei, din mărunțișuri și să îți recapeți bucuria de a fi. O să vă spun și dvs. ceea ce am spus în general despre cartea mea, încercând să sintetizez, cât mai clar, ce am avut în minte și în inimă: „Licantropia poftei – poemele vârstei de mijloc” este o carte de poezie despre tensiunea dintre Eros şi Thanatos, dintre elanul vital şi suferință (ca moștenitoare a morții)…şi despre cum trupul iubitei devine frontul acestui război, suportând asaltul neiertător al lupilor cărnii!

La pas prin Brașov: La Târgul de Carte și Muzică – Libris Brașov 2019, pe 21 martie, publicul este invitat să viziteze și expoziția de artă plastică & poezie „Licantropia poftei” de Horia Țigănuș și Laurențiu-Ciprian Tudor. În ce constă ea? Știm că imaginea coperții volumului dvs. aparține tot artistului Horia Țigănuș, acum însă, cei care vor vizita expoziția vor avea trăiri aparte pentru că asocierea poeziei cu arta plastică și cu filantropia constituie un demers aparte, frumos și necesar. Vă rog să ne spuneți povestea.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Povestea e simplă. E cam așa: artistul plastic și prietenul Horia Țigănuș (am făcut lucruri faine anul trecut cu el și cu Nicu Alifantis) s-a plimbat prin cartea mea și m-am ales cu 16 preafrumoase „citiri” (plecând de la câteva versuri sau bucăți de poem). Împreună, am pus alături „citirile” lui cu poemele care l-au inspirat (scrise de mine de mână) și au ieșit 16 tablouri care (zic eu) te cheamă! Am luat aceste tablouri, le-am pus rame și paspartú și le-am oferit celor de la „Rază de speranță” pentru cei de care se ocupă (cu multă dedicare): COPIII CU AUTISM. Așa s-a făcut o frumoasă expoziție cu vânzare!

Horia are puțin o altă versiune și aici mai intră în scenă altcineva: poetul, actorul și prietenul Adrian Munteanu. Horia zice că a simțit că trebuie să picteze câte ceva din cartea asta anul trecut când, la lansare (tot la târg), Adrian Munteanu a recitat poemul „Un colibri de topaz”.

În fine, așa a ieșit ce a ieșit și ne bucurăm să arătăm rodul întâlnirii poetului cu pictorul tocmai de Ziua Internațională a poeziei (e, până la urmă, o expoziție de poezie)! Vorbeam cu Horia și amândoi am avut în cap, în ce privește tablourile, amintirea aceea din copilărie când colecționam timbre și alergam după colițe. Mai țineți minte? Așa sunt și aceste tablouri, niște colițe: poemul scris de mână, caligrafic, chiar de autor, însoțit de ilustrarea artistului plastic.

Ele au valoare împreună, ele vor avea, prin ineditul lor, și mai multă valoare, în viitor. Sperăm ca ele să se vândă și banii care se strâng să aducă acești copii speciali mai aproape de lumea noastră, de autonomie, de bucuria părinților.

La pas prin Brașov: Vă rog să ne oferiți un autograf poetic.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Că tot este ziua poeziei, vă ofer un poem potrivit din volumul despre care am vorbit. Poftiți:

Poemul

poemul este o realitate paralelă

o proiecție

iar sângele poetului se mișcă după principiul vaselor comunicante

între azi și rai;

poemul este o fereastră în zid

este tăierea unui capac în betonul zilei;

poemul este camera de liniște

fără de care poetul înnebunește

își vopsește părul în verde și

înjură toamnele!

Vă mulțumesc pentru tot!

Vă mulțumim! Toate cele bune!

Interviu realizat de Dan Străuți.
Video: YouTube

Imaginile sunt puse la dispoziție de Laurențiu-Ciprian Tudor.