Botici Gabriela: „De mă întrebi”

De mă întrebi

De mă întrebi de aripi îți voi răspunde fluturi,
De îmi vorbești de greieri voi respira doar cânturi,
Când soarele ascunde lumina care toarce
Voi răsturna o rază, spre tine-o voi întoarce.

Când lacrima te-ncearcă, îți voi vorbi de ploaie,
Neîntinatul plânset am să-l adun șiroaie
Și-n gândul ce renaște, voi răsădi o floare
Și-o voi uda cu stele, va fi nemuritoare.

Că timpul trece iarăși, îți voi rosti de toamnă
Cuvintele de-s grele, plecarea lor înseamnă
De vise, tu, te lasă și-ți voi picta o pânză,
Din bruma încâlcită voi croșeta o frunză.

Când albul grizonează, te voi conduce-n iarnă,
Îți voi cuprinde râsul în fulgi ce stau să cearnă
Sclipirile din suflet lucesc acum pe tâmple
Că strălucirea pleacă… Clepsidra o voi umple

Cu clipe ce dezleagă luminile din Ceruri
Și-ți voi aduce viață prin multe adevăruri.
Cărările din suflet vor iscodi pădurea
Când voi lipi amurgul. Aduce-voi iubirea.

Când noaptea te pătrunde, îți voi rosti: lumină
De sufletul cel veșnic nimeni nu poartă vină.
Iar de mă-ntrebi de moarte, mă reîntorc la viață
Trăind la fel ca tine… Să zbor, tu, mă învață…

Versuri: Botici Gabriela
Volumul Feeria zborului – Editura Fast Editing 2023