Fragment din volumul „Vară târzie” – autori Mariana Ursu Däcker și Dinu Manolache

Matei

Mă aplec către Valeria, ne înțelegem din ochi și ne îndreptăm către ringul de dans. Alegem Bob Dylan – „Knockin’ on Heaven’s Door” și ușile ni se deschid. Plutim unul în brațele celuilalt, iar fusta ei de tafta foșnitoare alunecă pe ciorapii fumurii și ne electrizează pulpele. Nu este o senzație pur erotică, ci mult mai mult decât atât. Ne unduim lipiți în ritmul muzicii, ne simțim căldura și bătăile inimii, ne absorbim și ne privim adânc în suflet alunecând îmbrățișați până când totul împrejurul nostru se estompează și nimic nu mai contează. Cei doi electroni s-au regăsit. O contopire desăvârșită și total nouă ne umple, bucuria pe care ne este dat să o simțim ne învăluie, se răsfrânge asupra colegilor, iar ei o reflectă din nou asupra noastră și ne aplaudă la sfârșitul dansului. Lumea parcă vrea să participe la bucuria noastră, să pătrundă în spațiul fermecat din jurul nostru, și începe să danseze. Ne vom întreba de multe ori dacă cei de față și-au dat seama ce se petrece cu noi. În toate cele trei zile nimeni nu va face niciun comentariu nelalocul lui și vom fi întâmpinați cu brațele deschise în fiecare grup și grupuleț. Doar Claudiu spune ceva care mă face să cred că mă invidiază și Valeria îmi spune că în studenție el o plăcea. Dansăm fiecare cu alți parteneri, dar ne găsim din priviri. Colegi care par să nu fi dansat de zeci de ani sunt însuflețiți de prezența Valeriei și o invită. Li se citește încântarea pe chip. Eu dansez cu mai multe colege, apoi îi cer permisiunea lui Mihai și o invit pe Corina. Cu o siluetă perfectă, micuță și mlădie, dansează sublim și emană efluvii captivante de ambră, mosc și cedru. Dolce & Gabanna, Light Blue, parfumul meu preferat. Dansăm mult împreună până când Mihai se hotărăște să se scoale de pe scaun și să o ia din brațele mele.

Din când în când Valeria și eu reușim să mai dansăm împreună, dar nu este ușor, avem multă căutare. Cum mă aștepram, ea este sufletul petrecerii și găsește pe undeva doi instructori de dans pe care îi aduce pe ringul nostru. Acum nu mai stă nimeni pe scaune, toată lumea încearcă să țină pasul cu cei doi tineri animatori și cu Valeria, care a renunțat la tocuri și în pantofii ușori de sport vișinii îi face să muncească din greu. Din fericire nu au fost victime! Petrecerea se stinge aproape de miezul nopții și ne retragem în cameră.

Valeria

Când am ajuns la Bran era miez de noapte. Obosită de la o altă întâlnire colegială, am condus în noaptea aceea ca să ajung în brațele lui Matei. Mi-era continuu dor de el, dor fără sațiu, tare se potrivea poezia lui Emil Botta. Ce căldură mi-a trecut prin tot corpul când l-am văzut ieșindu-mi în întâmpinare pe drumul de munte care ducea la pensiune! Așa aș fi vrut să-l găsesc în fiecare noapte, să-l pot strânge în brațe, săruta, iubi. Începusem să-mi dau seama că nu mai erau prea multe zile până la plecare, însă în acele momente nu aveam timp să fiu tristă. Colegii noștri dragi mă așteptau cu toții să-mi ureze bunvenit. De data aceasta participarea era masivă, era clar că doreau să se revadă. Era o situație nouă, cu Matei alături de mine. Lumea părea puțin nedumerită. Sau poate era doar impresia mea? Mă văzuseră cu Eusebiu vreo trei ani în facultate, la nunta noastră fusese aproape toată seria, apoi cu Anders vreo douăzeci de ani, iar acum cu colegul nostru comun, Matei. Nu știau ce să creadă, era evident, dar niciunul nu a întrebat nimic indiscret în acele trei zile, și nici după. Fetele îl plăceau tare mult, erau tot în jurul lui, iar el atent cu ele, pe nici una n-o uita. Le făcea complimente, le povestea din timpul școlii. Unde era el, era tot o veselie. Aproape că eram geloasă. Nu, de fapt eram bucuroasă că avem colegi atât de prietenoși.

     Dansul de deschidere, eu și el, într-o potrivire perfectă ne mlădiam corpurile unul după altul de parcă dansaserăm toată viața împreună. Radiam. Simțeam pe fața lui cum radiam eu. Mă oglindeam în el. Câteodată timpul se dilată, iar spațiul înghite totul din jur. Așa era în acele clipe. Eram doar el și eu. Îmi venea să-l sărut, îmi venea să mă las moale în brațele lui, să mă poarte la pat și să ne iubim. Cumva, cumva am revenit la realitate, dar ca o altă persoană. Sunt momente în viață care te schimbă prin tăria lor. Acele momente pe care nu le uiți niciodată. Ca acesta. Dimineața următoare am auzit strigătul muntelui și n-a fost chip să-i rezist. Am pornit-o în sus cu Matei. Doar noi doi făceam față la o astfel de expediție. De mine știam cum urc, încet, dar neîncetat, am ca un magnet în mine care mă trage spre piscuri. Dar de Matei habar n-aveam ce poate, și nici el. De îndată m-a lăsat în urmă, revenind cu flori sălbatice, ca să dispară iar din vedere. Ca o capră sălbatică sărea din piatră în piatră, iar când se întorcea la mine era mai odihnit decât înainte. Pulpele lui, gambele lui, acum le vedeam în adevarata lor splendoare. Arătau ca ale unui atlet olimpic grec. ‘La naiba, Matei, unde te-ai antrenat așa? Ești ca un alpinist profesionist’. Iar el era și mai surprins decât mine. ‘De la cele treisprezece etaje pe care le urc de două ori pe zi acasă, bănuiesc’. Deja îmi făceam planuri de expediții lungi cu el, din cabană în cabană, prin munții mei dragi. Nopți de iubire, zile de plimbare, după-amieze de povestit, seri de dans, unde ai trecut tu, timpule? Pe drumul de întoarcere la Șopot, doar gândul că ne vom revedea din nou, după câteva săptămâni, la Stockholm, m-a ținut pe linia de plutire. Era greu destul că trebuia să-l las din nou în urmă pe Ursulică, pisicuțele, casa cu amintirile ei. Dar să plec de lângă Matei era sfâșietor. De data aceasta am plecat deodată spre aeroport, iar clipa despărțirii nici nu vreau să mi-o amintesc .

Un fragment transmis publicației La pas prin Brașov de Dinu Manolache

Maraton editorial EIKON. Despre o „Vară târzie”, lansare de carte la Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov. „Vară târzie”, autori Dinu Manolache – Mariana Ursu Däcker, Editura EIKON. Prezintă: Valentin Ajder – Directorul Editurii EIKON (moderator); Dr. Daniel Nazare – Managerul Bibliotecii Județene „George Barițiu” Brașov (amfitrion). Mihaela Malea Stroe, Mariana Ursu Däcker și Dinu Manolache. #lapasprinbrasov

Video: YouTube