Gabriela Botici: SONET IV (Iertare)

Din partea ta mă doare și floarea aruncată
Sau vorba nerostită – gândită-n supărare
Și frunza mă rănește de o arunci mai tare
Când mai aștept să-mi dărui iubirea netrucată.
Dar mintea mea refuză această provocare.
O briză de tristețe spre mine tot mai cată!
Vreau zorile senine spre tine să răzbată
Și-n orice rătăcire mai caut împăcare.
Căci clipele-nsorite, de amintiri brăzdate,
Rostesc mii de cuvinte și ca o invocare
A dragostei divine, în lacrimi inserate,
Îmi luminează viața și, astăzi, nu mai doare,
Furtunile-ndoielii se lasă ferecate
Și vine iar sărutul cu tainica iertare…
Gabriela Botici
