Mari artişti – Brâncuşi şi Enescu

Modeşti din cale afară, oameni de aleasă conduită civică şi rafinament artistic, aceştia erau deosebit de exigenţi în probleme de estetică şi moralişti de înaltă clasă.

Dacă aforismele lui Brâncuşi au văzut lumina tiparului, cugetările lui Enescu au rămas răspândite – se pare – prin lucrări de muzicologie şi estetică muzicală dedicate marelui compozitor.

Cu nostalgie şi durere, dar şi cu bucuria actului artistic împlinit, într-o autentică codă a vieţii şi activităţii lor creatoare, aceşti mari artişti – trăitori pe pământ strain – afirmau:

„Am făcut şi eu paşi pe nisipul eternităţii. Nu mai sunt de mult al acestei lumi: sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup, mă aflu printre lucrurile esenţiale. ” – Constantin Brâncuşi, (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris ).

„Trăiesc cu amintirea îndepărtată mereu proaspătă în inima mea, a ţării mele. Ajungând la ţărm privesc oceanul vieţii, valurile se şterg în depărtare şi nu mai rămâne decât suprafaţa lucie care ca o oglindă reflectă cerul, cerul meu – muzica.” – George Enescu, (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani – d. 4 mai 1955, Paris).

Ilustrăm cele de mai sus prin lucrarea Sărutul şi Balada pentru vioara si orchestra, op.4a:

Video: YouTube

Sursă foto: http://www.culturalecology.info/

Preluare text: www.gorjeanul.ro