Mihaela Malea Stroe: Limba română (?!) contemporană…

E tare greu să fii astăzi dascăl de limba și literatura română. O dată pentru că literatura a fost, treptat, evacuată din manuale, cred că a rămas aproximativ o treime (poate nici atât) din textele literare care se studiau odinioară. Și-apoi, pentru că limba, în sine, a suferit modificări nocive fără precedent, încât te poți întreba ce a mai rămas din ce a fost ea până nu demult și ce s-ar mai putea face pentru a limita daunele. „Câtă frunză, câtă iarbă” e armia stricătorilor! E suficient să urmărești reclamele – la televizor, la radio sau pe internet, ca să te întrebi dacă ceea ce se vorbește și se scrie acum se mai poate numi limbă română. Selectez doar câteva dintre cele (nenumărate!) care ne oferă zilnic „modele” repetitive de exprimare în carcaletele bilingv actual:

„Dă check-in armoniei din plin!”, „Banking, da’ cum vrei tu!”, detergent „power foam”, „fashion days – time to be me!”, „aleg /…/ age specialists”, noul șampon… „for every you”, „Shareing este careing, da’ tre’ să ai și cu cine”, „O situație de tip win-win”, „Rochie plaja cu motive positano /…/, One Size INTL.”, „Rate 0% dobanda cu MyWallet”, „Bluză casual oversize cu fermoar”, „Croială bootcut, cargo, chino, dreaptă, regular fit, skinny, slim fit, wide fit”, îmbrăcăminte „Stil casual, skate&street”, „Parfumuri și produse de beauty”, „Abonează-te la newsletterul nostru!”, „Descoperă serviciile unui private chef”, „Chilot string high waist din material lucios”, „Cel mai bun shopping calitate-preț”, X este „influencer, instructor de pole-dance și blogger”, ” Cele Mai Bune Online Slots – Top 10 Păcănele Online”. O „formatoare” invită părinții să-și trimită copiii la un atelier de storytelling și la cursul ei de public speaking. Să folosești cuvinte românești e, vaaiii! – what a shame! – , atât de retrograd, de antiprogresist și desuet etc.!!! Din altă sursă aflăm că „Antrenamentul full body workout este un program de exerciții fizice…”.

Chiar și tentativele de a face reclamă fără imixtiuni anglicizante lasă mult de dorit, prin ignorarea logicii și/sau a topicii, ori prin improprietatea cuvintelor, semn că „simțul limbii”, acela firesc, al vorbitorului nativ, se cam duce pe Apa Sâmbetei:  „Botine femei ieftine la reducere”, „Pantofi vintage pentru femei cu toc gros”, „Femei bluză cu mâneci scurte și viscoză albastru”, „Geci parka femei din materiale sustenabile”, „Chiloți respirabili” (neinspirată, „irespirabilă”, ilară traducere a lui breathable, într-o reclamă la lenjerie intimă italienească), „Cizme lungi damă lichidare”, „Formă pentru omletă/ouă/clătite din oțel inoxidabil” (în loc de „formă din oțel inoxidabil pentru…”), „nisip pentru litieră cu miros de lavandă” (în loc de „nisip cu miros de lavandă pentru…”), „Bluze femei caramel”, „Paltoane femei negre”, „Lenjerie intimă funcțională” (cum o fi lenjeria intimă „nefuncțională”?!?), „Casuta este confectionata din material vegetativ” (în loc de „material vegetal”)…

Nici zona culinară nu este scutită de tristul umor involuntar. Găsim etichete cu „nagâț de pui/ nagheț de pui” sau rețete de „nagâț de curcan”. „Pui de nagâț” ar avea sens, că, din câte știm, nagâțul de pe la noi e o pasăre și, ca orice pasăre, face pui. Numai că aici e vorba de englezescul nuggets, adică „pepite”, și ar fi sunat destul de bine o traducere ad litteram: „chicken nuggets” = „pepite de pui”, apetisante bucățele de carne rumenite, aurii. O reclamă anunță: „Chef la tine în bucătărie!” Mă rog, „chef” se scrie, „șef” se citește, dar nu înseamnă nici chef (= petrecere, bairam), nici șef (= conducător, căpetenie).  În limba română necontaminată de snobisme și barbarisme avem un cuvânt („maestru”), intrat acum în dizgrație. Adică: „Maestre, ia ieși matale afară din bucătăria lexicală, ca să vină cheful!” În fine, dacă-i chef, șef să fie! „Muzica! Muzica!” ar ordona vesel Ghiță Pristanda. Dar mie, cu surghiunul ăsta nemeritat al maestrului-bucătar, mi-a pierit cheful… și de chefi, și de șefi, și de chefuri. Parol, mon cher!

Mostre de limbă română (?!) contemporană se găsesc și în texte mai pretențioase. Pe un forum de melomani se comentează: „Sunt o grămadă de hateri de Puccini pe sub-ul ăsta.”. Un studiu statistic susține că „Persoanele cu grupa AB excelează la multitasking”. Un alt studiu, psihologic de data asta, conchide că, dimpotrivă, „Nu există cu adevărat multi-tasking”. La o lansare de carte apare cuvenita recunoștință: „Le mulțumim editorilor, celor care au făcut peer review, colaboratorilor.”

Diacriticele creează și ele grave angoase lingvistice… moderne și contemporane. Un comentariu din 2010 („stilul” se practică în continuare) la filmul „Eu când vreau să fluier, fluier” arată că procesul de nedorită degradare a limbii române scrise are deja câțiva ani-vechime: „Nu pot sa cred k filmul nu ruleaza in toate orashele… este un film romanesc… sunt dezamagita… locuisc in Bc shi am ashteptat filmul cu sufletul la gura doar k sa aflu k nu este rulat shi aici…”. Zău așa! „Cum nu vii tu, Țepeș, Doamne…”, să pui mâna pe bloggerii și forumiștii ăștia, „să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei” până nu vor ajunge să te scrie Tzepesh–voda shi în viitoarele manuale!

Check-in, naggets, private chef, skate&street, hair-stylist, string high waist, hateri, self-esteeme, shopping, suburi, huburi, multitasking, team-building, body-building, peer review, looseri, game-over… Păcănele Online!

Vechiul îndemn al poetului Gheorghe Sion – „Vorbiţi, scrieţi româneşte,/ Pentru Dumnezeu!” –  nu s-a perimat, din păcate.

De Ziua Limbii Române, dar nu doar în această zi, mi-e dor de toți cei care, poeți sau simpli vorbitori respectuoși, ne-au hrănit pe noi înfruptându-se ei înșiși ca dintr-un „fagure de miere” din izvoarele ei curate – nesmintite de ifose periodice și de mode și sclifoseli  mutilante.

Mihaela Malea Stroe

Sursa foto: Pixabay