Mioara Târzioru: Cititorul de departe

De câte ori citesc o poezie, o proză sau un articol de Mihaela Malea Stroe mă simt onorată să o cunosc personal, din vremea când eram colege de generație la același liceu care s-a bucurat întotdeauna de o anumită, hai să zicem, recunoaștere: Liceul Șaguna.

Mihaela este ceea ce aș numi, incluzând amândouă genurile, „un scriitor adevărat”, adică un om care scrie nu pentru reputație, nu pentru vreun avantaj material, ci dintr-un autentic imbold interior către exprimare. Cuvintele sunt mânuite cu eleganță, iscusință și umor; un umor trist câteodată sau acid până la sarcasm, nu pentru a jigni pe cineva, ci pentru a sancționa „manifestări” care încearcă să submineze sau să interzică valori culturale prețioase, și care, astfel, pot fi considerate un atac la demnitatea umană.

Fiecare poezie din Alfabestiar* este o provocare la meditație și o incitare la ceea ce unii oameni numesc „lărgirea conștienței”. În același timp, îmi aduce aminte de un vers din Goethe care spune că „în respectarea regulilor maestrul se arată…”

Mioara Târzioru (filolog, Anglia)

* Mihaela Malea Stroe, Alfabestiar, Ed. Eikon, Bucureşti,  2020

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.