Pânze și flori aievea, la Muzeul de Artă din Brașov

„Pânze și flori aievea, la Muzeul de Artă din Brașov” este un proiect iniţiat de Grupul Şezătoare în Şcheii Braşovului, având ca parteneri Muzeul de Artă din Braşov şi pagina La pas prin Braşov.

Scopul acestui proiect este acela de a face cunoscute, prin fotografii, lucrări de artă în care sunt reprezentate flori şi, în acelaşi timp, de a omagia cămaşa femeiască tradiţională, ia, purtată de 16 doamne şi domnişoare, membre ale Şezătorii din Şcheii Braşovului. 

Am ales să celebrăm împreună Duminica Floriilor (intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim) într-un mod inedit şi cu rost. Proiectul, al doilea al seriei, desfăşurat în expoziţia permanentă (Galeria Naţională) de la Muzeul de Artă din Braşov are ca element central florile, prezentate în trei moduri: pe de o parte pictate de artişti români consacraţi, pe de alta cusute sau ţesute pe ii şi, nu în ultimul rând, în buchete naturale inspirate sau aievea celor reprezentate în lucrările de artă din expoziție, care însoţesc participantele. La mulți ani!

Muzeul de Artă Braşov a fost înfiinţat în anul 1949 ca secţie a Muzeului Regional. În februarie 1950 s-a deschis la etajul Casei Sfatului prima expoziţie de artă. Din martie 1970 muzeul funcţionează în actuala locaţie. În iunie 1990 a devenit instituţie de sine stătătoare, fiind subordonat Consiliului Judeţean Braşov. Clădirea care adăposteşte Muzeul de Artă Braşov a fost ridicată în anul 1902 după planurile arhitectului Moritz Wagner, în stil neobaroc, pentru Asociaţia Meseriaşilor din Braşov.

O selecţie de lucrări reprezentative pentru arta plastică modernă din spaţiul românesc, reunite în cadrul Galeriei Naţionale sunt prezentate în expoziţia permanentă a muzeului, situată în cele şase săli de la etajul clădirii. Alături de operele artiştilor români consacraţi, sunt expuse lucrări ilustrative pentru evoluţia picturii transilvănene din secolele XVIII-XIX şi creaţii ale artiştilor activi la Braşov. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Flori”

Model: Alexandra Gold

Theodor Aman (1831 Câmpulung, jud. Argeş – 1891 București)

Fondatorul Academiei de Arte Frumoase din București (1863), artist, pedagog și academician cu o activitate prolifică și o sferă largă de preocupări (pictură, gravură, sculptură, artă decorativă și muzică), Aman este artistul a cărui operă sintetizează experiențele acumulate de pictura românească, „scriind” în cronica acesteia sfârșitul capitolului academist – situat înainte de trecerea la modernitate. cel mai important reprezentat al academismului în pictura românească. Natura statică Flori atestă virtuozitatea sa tehnică, vizibilă în surprinderea cu precizie a materialităţii şi a efectelor de lumină. Portretist apreciat, Aman a realizat portretele mai multor personalităţi ale vremii, printre care se numără Portretul lui Carol Davila, întemeietorul sistemului sanitar românesc şi Portretul Anei Davila, soţia reputatului medic. În 1991, Academia Română i-a acordat titlul de membru post-mortem. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Flori”

Model: Gabriela Bularca

„Flori”

Model: Nicoleta Bucur

Alexandru Ciucurencu (1903 Ciucurova, jud. Tulcea – 1977 București)

Al. Ciucurencu era foarte disciplinat în lucru, ceea ce le cerea și studenților săi. Era foarte apropiat de aceștia chiar și în afara orelor de curs, petrecând mult timp împreună, în atelierul său. Îi învăța „să reorganizeze spațiul, să echilibreze suprafețele și să pună în valoare raporturile închis-deschis, cald-rece” își amintește artistul Ștefan Sevastre. În lucrările sale a folosit la început armonii cromatice palide și rigoare compozițională cu accent pe folosirea liniei, a urmat o perioadă în care a folosit culoarea ca element constructiv al suprafețelor luminate, îndreptându-se treptat spre o simplitate a formei și intensități cromatice foviste și accente grafice expresioniste. A fost denumit pictorul luminii și al culorii. Baba spunea despre el că era „întunecat mereu, suspicios față de cei din jur, chinuit de problemele picturii până la epuizare”. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Portret”

Model: Mihaela Crăcană

Sever Frențiu (1931 Secuieni, jud. Bihor – 1997 Arad)

Sever Frențiu a fost un artist complex ce a activat în numeroase domenii: pictură, desen, gravură, mozaic, vitralii (Palatul Foișor Sinaia, Palatul Cotroceni ș.a.). Considerat ca având „spiritul unui ultim romantic” Frențiu a găsit în lumea teatrului, mediul stimulator atât de necesar imaginației sale, în calitate de scenograf a colaborat cu numeroase teatre din țară și străinătate. Tot în acest scop a întreprins călătorii în țările nordice sau Africa. În opera sa se regăsesc ecouri ale Suprarealismului, fenomen care s-a manifestat atât în artele plastice cât și în literatură. Artiştii urmăreau să obțină o perspectivă nouă prin explorarea subconștientului pentru a guverna gândirea și comportamentul uman. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Flori de cireş”

Model: Anca Florescu-Bratei 

Nicolae Grigorescu (1838 Pitaru, jud. Dâmbovița – 1907 Câmpina)

Nicolae Grigorescu își începe ucenicia încă de la vârsta de 10 ani în atelierul lui Anton Chladek, unde intră în contact cu pictura Biedermeier de sorginte vieneză, apoi, se orientează spre pictura bisericească cu ascendență neoclasică, lucrând pictură murală și icoane (Zamfira, Agapia, Căldărușani, Băicoi). În anul 1861, Mihail Kogălniceanu, ministrul cultelor, impresionat de pictura mănăstirii Agapia, i-a oferit tânărului Grigorescu o bursă de studii la Paris. La Paris, Grigorescu nu a zăbovit mult în atelierele în care se preda pictura academistă, alăturându-se grupului de pictori de la Barbizon, adepţii ai picturii în plen-air. Sub influenţa lor, Grigorescu a îmbrăţişat studiul direct al naturii şi a adoptat o tehnică picturală bazată pe o pensulaţie liberă şi spontană. După 1870, când a revenit în ţară, a pictat mai ales peisaje şi scene din viaţa ţărănimii, pe care a prezentat-o într-un mod idealizat, ţăranii săi trăind din plin în mijlocul naturii, voioşi şi fericiţi. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Flori”

Model: Elena Dănilă

„O ţigancă”

Model: Simona Tăbăcaru

„Flori”

Model: Lia Stănescu

„Anemone”

Model: Antonela Lungu

Ştefan Luchian (1868 Ștefănești, jud. Botoșani – 1916 București)

Spirit liber și boem, Ștefan Luchian și-a cunoscut vocația încă de timpuriu, respingând cariera militară pe care familia i-o asigura în favoarea Școlii de Belle Arte din București, apoi a urmat Academia Julien din Paris. A fost refractar însă la mediul școlilor academiste, orientându-se spre expozițiile artiștilor independenți și spre capodoperele din marile muzee. La întoarcerea în țară, a participat activ la organizarea unor expoziții și la fondarea unor societăți artistice legate de propagarea acelor idealuri care să creeze condiții prielnice dezvoltării marii creații și să asigure prestigiul artistului în viața socială, având ca reper mediul experimentat de el la Paris. Calităţile sale de colorist sunt evidenţiate de lucrări ca Anemone şi Flori, pictate în ultimii ani de creaţie, când era imobilizat de o gravă maladie. Luchian a preferat peisajul citadin, înfăţişând aspecte din mahalele Bucureştiului (Spălând în amurg, O ţigancă). (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Natură statică”

Model: Rafila Săracu

Theodor Pallady (1871, Iași – 1956, București)

Cerebral cu precădere, Pallady vede în artă una cosa mentale şi declara „Eu nu sunt pictor, ci artist (…), nu sunt un meseriaș iscusit al penelului. Nu sunt un meșter. Pictura pentru mine nu este o îndemânare și mai puțin încă o voluptate”. Sensibilitatea sa vizibil controlată este dublată de o asceză a spiritului, într-o unitate care îl distinge de lirismul post-impresionist. Urmărind himera perfecțiunii, Pallady spera că o va putea găsi în formele pure, spiritualizate ce vor avea la bază rigoarea rece, matematică a liniilor. De aceea, pune accentul pe desen în detrimentul culorii. Pictează în armonii cromatice pastelate, stinse, care sugerează anemia și inapetența pentru opulența carnală, manifestând o tendință de aplatizare a volumelor, influențe venite dinspre bidimensionalismul decorativ al frescelor medievale și al broderiilor. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Vas cu flori”

Model: Georgiana Limbăşan

Gheorghe Petraşcu (1872, Tecuci – 1949, Bucureşti)

Petrașcu, a cărui operă este guvernată de emoţie, vede în artă una cosa sentimentale şi își face un titlu de mândrie tocmai din meșteșugul pe care îl practică plin de voluptate, convins fiind de noblețea condiției sale de pictor. Va zămisli tablouri în care preeminența culorii față de desen este indiscutabilă. Pictura sa constituie un elogiu adus concretului, materiei, realităţii cu care venim permanent în contact, redate într-o viziune solidă, robustă. Este caracterizată printr-un colorit grav, concentrat și prin forța de evocare a obiectelor și priveliștilor, surprinse în mediul lor imediat. Redă cu o remarcabilă forţă materialitatea tridimensională prin densitatea şi suculenţa pastei, prin străluciri  – evocând smalţul ceramicii, reflexele argintăriei populare și legăturile cu tradiţiile artei populare româneşti. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Natură statică”

Model: Diana Radu

Vasile Popescu (1894 Bucureşti – 1944 Bucureşti)

Reprezentant al unei direcții derivate din postimpresionism, Vasile Popescu găsește sursa plăcerii estetice în senzația imediată. Subiectele tablourilor, ca în cazul multor artiști postimpresioniști, apartin experienței cotidiene pentru a sublinia prin intensitatea lirismului, depășirea convențiilor legate de subiectul literar. Reprezentând în acest fel tranșant problema a ceea ce reprezintă, se pot cita aici ciclurile de naturi moarte cu oglindă și variantele la Castel reflectat în apă, artistul se arată interesat să comunice impresiile sale într-un mesaj pur pictural. (sursa: Wikipedia)

„Colţ de atelier”

Model: Adriana Albulescu

Sabin Popp (1896 Bucureşti – 1928 Viena)

Sabin Popp reprezintă Şcoala de pictură românească din perioada interbelică, caracterizată de preferinţa pentru un limbaj plastic aflat la confluenţa impresionismului cu postimpresionismul, ce integrează însă şi elemente preluate din pictura bizantină şi arta populară. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Cană cu flori”

Model: Andrada-Maria Ghiţoc

Francisc Şirato (1877 Craiova – 1953 Bucureşti)

Perioada interbelică a reprezentat în arta românească o etapă de sincronizare cu cele mai noi tendițe ale artei europene, reducându-se decalajul dintre arta românească și cea europeană. Au fost fondate asociații artistice ce au îndeplinit un rol important în viața artistică. Printre acestea se află gruparea „Arta Română”. „Tinerețea noastră trăise mișcările agrare, războiul cel mare, epoca agitată a împroprietăririlor, a inflației… ani de grele încercări pentru toată lumea (…), nu se ocupa nimeni de artiști. Aceste împrejurări ne făcuseră arta aspră.” afirmă Francisc Șirato cu privire la contextul formării asociației. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

„Flori în orange”

Model: Lidia Băşa 

„Casă dobrogeană”

Model: Ana Borca

Nicolae Tonitza (1886, Bârlad – 1940, București)

Nicolae Tonitza a fost una dintre cele mai proeminente personalități pe scena cultural-artistică din prima jumătate a secolului al XX-lea, fiind considerat liderul generaţiei sale de artişti, remarcându-se prin complexitatea și multitudinea mediilor de expresie pe care le-a abordat: pictură, caricatură, grafică, olărit, scenografie, literatură şi critică de artă. Creația acestuia se așază pe direcția lirică a clasicilor picturii românești, fiind marcată de un interes profund pentru tematica socială precum conștiința existenței și chiar a apartenenței ca artist la o lume marginalizată, marcată de imaginile prizionierilor de război, ale cerșetorilor, ale personajelor din lumea circului, un repertoriu iconografic profund semnificativ, situat pe linia expresionismului de descendență vangoghiană. (sursa: Muzeul de Artă Braşov)

Acest proiect  nu a primit nicio subvenție specifică de la agențiile de finanțare din sectoarele public, comercial sau non-profit.

Mulţumiri Muzeului de Artă din Braşov pentru disponibiltatea faţă de proiect şi florăriei Eucharis Boutique, furnizorul anemonelor.

Credit foto: Dan Strauti