Sonetoterapie: „Haina umilă”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

HAINA UMILĂ

Când mă privesc în tine, ce mirare!
Bizare gesturi curg necunoscute.
Zidesc palate-n pulberi prefăcute
Zvârlind pe trepte semne de-ntrebare.

Mă ţin dorinţe-n glod, fără virtute
Şi patima se zbate în uitare.
O îndoială urlă şi dispare
Sub cer opac, pe tăinuite plute.

Privirea-mi este gata să aprindă
Scânteia îndoielii-n drob de seu,
Săgeata spaimei şerpuind spre grindă

Şi cercul milei, adumbrit mereu.
Mă văd în tine ca într-o oglindă
Cu haina mea umilă. Sunt chiar eu.

(2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube