Sonetoterapie: „Lacrimă în nisip”, de Adrian Munteanu

LACRIMĂ ÎN NISIP

M-am cufundat în marea care strigă
Tânjind prinosul braţului şi-al frunţii,
Ca să-ţi găsesc, în taina grea a nunţii,
Inel de aur, perla ce-o să frigă,

Sublim tezaur scos pe lemnul punţii.
Dintre comori e numai o verigă,
Dar steaua-n norduri tâmpla ţi-o irigă
Şi-adâncul pleoapei îl mângâie munţii.

Raze fierbinţi ţi-au argintat popasul
Şi bei răcoarea serilor din şip.
Îţi e de-ajuns, privind tăcut, în ceasul

Iubirilor, ca să-ţi aşezi pe chip
O lacrimă ce-ţi luminează pasul
Şi va luci în aurit nisip.

( „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.