Arhive etichetă: Casa fără ziduri

„În grajd Joiana gata e să fete”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

ÎN GRAJD JOIANA GATA E SĂ FETE

antisonet 5

În grajd Joiana gata e să fete
Şi porcul Mişu stă cu paiu-n gură;
Mai am trei curci şi-o raţă-n bătătură;
Vărul Năică vrea să-şi lase plete.

Gândeşte tata iar la băutură,
Sătul de coasă vrea să se îmbete.
Cu Bonux mama o să scoată pete,
În Sportul scrie că un meci se fură.

La anul, gata, nu plecăm cu vize.
Bocancul stâng mă supără la mers,
Bolnav de gută unchiul face crize

„Haideţi la vot!” de ploi pe zid s-a şters,
La TVR au început „Surprize”….
Pe cerul gri s-a rătăcit un vers.
(„Casa fără ziduri, Sonete 2, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Cuvânt confuz”, de Adrian Munteanu – text și intepretarea autorului

CUVÂNT CONFUZ

experiment 6

Cuvânt confuz, cenuşă călătoare
Ca cearcănele castei crinoline
Curma cabala crudelor canine,
Cântând canonul, căutând candoare.

Cartea citită ciob confuz conţine
Cât consonanţa cucerind culoare.
Calc creanga-n colbul calpelor covoare,
Când cerul clipei cobora coline.

Ce caldă ciută clatină cleştarul
Cernitelor consoane care cos
Conturul crucii căutând chenarul

Cucernicelor corzi cu chip ceţos!
Cuibul candid, cutremurând calvarul,
Croia cuminte chipul cuvios.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

„Alerg, alerg”, de Adrian Munteanu – text și intepretarea autorului

ALERG, ALERG

Alerg, alerg şi nu mă voi ascunde!
Cămaşa spaimei s-a lipit, încinsă.
Arunc o umbră pe cuţit prelinsă,
Dar ascuţişu-n inimă pătrunde.

Cad în genunchi, cu taina reaprinsă.
Nădejdea-n cerul gurii îmi pătrunde.
Agonizez prin risipiri imunde,
Sub patima de josnicie linsă.

Cel ce ucide-mi stăruie în minte.
În patul tău rămân flămând amant.
Jertfeşti făptura mea pe-altar fierbinte

Şi mă afunzi năvalnic în neant.
Să fiu răpus de-un gând e mai cuminte
Decât de tine în pustiu Levant.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Dezbrac cămaşa”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

DEZBRAC CĂMAŞA

DEX 4: abluţiune s. Spălare rituală pe corp

Dezbrac cămaşa, lepăd orice urmă
De trist veşmânt ferind răsuflul pielii.
Mă-nclin supus şi neclintit greşelii
Ce-n trupul meu cu-nfrigurare scurmă.

Cu mierea strânsă-n floarea de camelii
Îmi ung sfiala când un gest se curmă.
Alung poveri țâșnind ades, în turmă,
Ca să răzbun prigoana îndoielii.

Şi lacrimi mari din cer coboară, calme,
Pe glezne, pe genunchi, pe umeri goi.
Îmi scaldă fierea urii din sudalme,

Sfinţesc pojarul patimii. Apoi
Irup tulpini şi frunze verzi din palme.
Cu foşnet stins cerşesc eterne ploi.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Credit foto: Dan Străuți – Proiectul național „Acasă, la origini”

Sonetoterapie: „Ascunde-mă în inimă”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

ASCUNDE-MĂ ÎN INIMĂ

Aşează-mă pe bruma gurii-ncinse,
Pe încordarea clipei care piere,
Pe tainele luminii efemere,
Pe umbra coapsei îndelung atinse.

Aşterne-mă pe şoapta ce îmi cere
Să fiu pecetea lacrimei prelinse
Pe-obraji ce ard de sărutări ne-nvinse,
A buzelor ca fagurii de miere.

Supune-mă cu ochii, sporind jarul
Nepotolit sub spuza ce-a vegheat
Să nu se stingă-n aspre ierni amnarul

Râvnirilor de nestrunit bărbat.
Ascunde-mă în inimă ca darul
Jinduitor de patimi şi păcat.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Cortină blândă ”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

CORTINĂ BLÂNDĂ

DEX 1. abá s. = ţesătură groasă din lână (…) din care se confecţionează haine ţărăneşti

Cortină blândă gerului prădalnic
Ce-mi aţipeşte-n pănură păcatul.
O prinde-n bumbi de cremene argatul
Neaplecat, precum e bradul falnic.

Covor ghimpos întins solemn de-a latul
Sub el să arzi visările şăgalnic;
Veşmânt înscris în piatră de-un localnic,
Ca să vegheze de-o vecie satul.

Asprime-n trup, nesocotind răstimpul,
Prea plin de spaime, plesnet şi dureri,
Îşi vâră-n carnea negurilor ghimpul

Şi ascultând însingurate seri,
Te suie-n cer, cutreierând Olimpul,
Doar tu cu gândul, picurând tăceri.

(( „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti – Proiectul „Acasa, la origini”

 

Adrian Munteanu: „Până când, Doamne”- Sonetoterapie

PÂNĂ CÂND, DOAMNE
la Psalmul 13

Până când, Doamne, voi fi dat uitării
Şi-ţi vei acunde faţa de la mine?
Cât mă mai poartă grija-n lumi străine
Şi inima spre scârba-nfiorării?

Cât va urca vrăjmaşul care ţine
Puterea-n mâna strâmbă a mustrării?
Priveşte-mi, Doamne, ochii şi-ndurării
Le dă lumina-n înserări divine.

Să nu mai vrea potrivnicul să-mi zică
În crugul zilei că m-a biruit,
Să nu mă vadă clătinat de frică.

În Tine cred că nu m-ai părăsit,
Că bunătatea-Ţi trupul mi-l ridică
Şi că voi fi de-a pururi mântuit.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

„Mi-am găsit soţie”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

MI-AM GĂSIT SOȚIE

În pârgul toamnei mi-am găsit soţie.
Nu-i de pe-aici, dar nici de prea departe.
De unde-au scris uimirile o carte,
Tăind adânc din simetrii felie.

I-am dăruit şirag din şapte arte,
Acorduri şapte prinse-n pălărie.
În părul ei de aur pur adie
Vocale dulci şi voluptăţi deşarte.

Sublimă-n trup, cu glasul de cristaluri,
Tremurătoare-n puf de păpădii,
Mi-a fermecat simţirile la baluri

Cu pasul ei, cu şoaptele ei vii.
Iubitei rime, zâna mea din valuri,
Îi voi rămâne mire pe vecii.

((„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Lacrimă în nisip”, de Adrian Munteanu

LACRIMĂ ÎN NISIP

M-am cufundat în marea care strigă
Tânjind prinosul braţului şi-al frunţii,
Ca să-ţi găsesc, în taina grea a nunţii,
Inel de aur, perla ce-o să frigă,

Sublim tezaur scos pe lemnul punţii.
Dintre comori e numai o verigă,
Dar steaua-n norduri tâmpla ţi-o irigă
Şi-adâncul pleoapei îl mângâie munţii.

Raze fierbinţi ţi-au argintat popasul
Şi bei răcoarea serilor din şip.
Îţi e de-ajuns, privind tăcut, în ceasul

Iubirilor, ca să-ţi aşezi pe chip
O lacrimă ce-ţi luminează pasul
Şi va luci în aurit nisip.

( „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

„Încă sunt viu”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea lui de către autor

ÎNCĂ SUNT VIU

Cioplesc în roca ce-mi veghează poarta,
Cu dalta râvnei de-a zidi palatul
Cu albi pereţi ce-mpodobesc regatul
Nădejdilor de a-mi înfrânge soarta.

Giulgiul uitării îmi îmbracă patul
Şi mi-a învins, nesăbuit, deşarta
Credinţă-n tot ce îmi decide soarta
Pornirilor care-mi ascut păcatul.

O teamă-n mine curm, nefericită,
Iar cioburi mii în carne au intrat.
M-a zgâriat osânda lor smintită

Cu-n vaiet crud ce nu l-am alungat.
Dar încă-s viu. În piatra adumbrită
Mai şlefuiesc al clipelor carat.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube