Arhive etichetă: ciuta

Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „De trunchiul tihnei”

DE TRUNCHIUL TIHNEI

De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
Şi-nchid sub pleoapă strigătul de ciută.
Ciupeşte nimfa corzi de alăută
Şi ierburi moi şi-au domolit talazul.

Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
Sub iedera ce-i va păzi răgazul.
Neliniștea şi-a potolit extazul
Și-aripa serii fruntea mi-o sărută.

Pe buza clipei s-a oprit amiaza.
Doar rostul şoaptei tandre îl mai ştiu.
S-a despletit în gândul tainic oaza,

Ogarul umbrei încă mai e viu.
O stea în ram îşi alungeşte raza
Într-un adânc şi-ndurerat târziu.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Foto: Adrian Munteanu

Sonetoterapie cu Adrian Munteanu: „Sămânţa”

SĂMÂNŢA

Sămânţa într-o floare se preface,
Firav pârâu în vast ocean se mută,
Iar creanga vrea o suliţă s-ascută,
Spicul firav se leagănă-n hamace.

Trudesc strunind cu-avânt o alăută
Şi-nalţ un cânt când lanul greu se coace.
Un vifor surd, cu asprele-i cojoace,
Stârneşte aprig geamătul de ciută.

Presimt arípa tainei cum loveşte
În geamul tău, frânturi de vis rupând.
Pruncul ce eşti înspre înalturi creşte,

Atinge tâmpla norilor pe rând.
Înflămânzind nădejdea ce zideşte,
Aştept s-ajungi un fluture plăpând.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video:  YouTube

Un sonet pe zi: „Nu mai eşti!”, de Adrian Munteanu

NU MAI EȘTI!

Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, uşoară.
Ploua tihnit şi grav în câte-o vară,
Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un rug suav se înălţa spre lună
Şi-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale
Şi floarea-n glastră născocea poveşti.
Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în fereşti,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai eşti.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

În orice colț de lume v-ați afla, vă invit să ascultați în direct, în fiecare zi, de luni până vineri, la ora 18,30, ora Romaniei, UN SONET ROMÂNESC, accesând RADIO TÂRGU MUREȘ.

Autor și interpret ADRIAN MUNTEANU

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/

Un sonet pe zi: „Cerboaica mea”, de Adrian Munteanu (text și interpretare)

CERBOAICA MEA

Cu mâini întinse-n rug de rugăciune
Vă cer, prieteni, nu stârniţi iubirea!
Făceţi-i loc s-așeze-n noi uimirea,
Pe cugetul ce-aşteaptă o minune.

Lăsaţi-o-n taina amuțind rostirea
Până va vrea deplin să ne-mpreune.
Nu o vedeţi păşind pe arse dune
Şi peste munţi, sorbindu-ne privirea?

Un pui de ciută spaima îşi alină,
O patimă se năruie în lan.
E după zidul casei şi-i străină

Cerboaica mea din vis nepământean.
Încerc să smulg zăbrele. Spre lumină
Un pas mai e, o clipă sau un an.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005, versiune revizuită)
Video: YouTube


În orice colț de lume v-ați afla, vă invit să ascultați în direct, în fiecare zi, de luni până vineri, la ora 18,30, ora Romaniei, UN SONET ROMÂNESC, accesând RADIO TÂRGU MUREȘ.

Autor și interpret ADRIAN MUNTEANU

Adrian Munteanu
https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/