Nu sunt mulți, nouă oameni – cinci supraveghetori, un asistent social, un coordonator, un asistent medical și un medic este personalul care lucrează în acest moment în Centrul pentru persoane fără adăpost. Ei sunt cei care în aceste zile au grijă de o categorie de oameni de care cei mai mulți dintre noi uită sau nu vor să știe, sunt persoanele fără adăpost.
Este locul de muncă în care trebuie să ai anumite competențe, dar și multă compasiune și nervii tari. În spatele fiecărui om găzduit de centru este o poveste tristă, un lung șir de alegeri proaste care au dus nu numai la lipsa unui «acasă», ci și la dependențe ca alcoolul, de care nu reușesc să scape, și care i-au dus în acel loc.
O parte dintre ei, este adevărat foarte puțini, încearcă să se reintegreze în societate, să aibă un loc de muncă. Ceilalți au renunțat să mai lupte pentru ei, vor doar să primească ceva și să fie lăsați să facă ce vor și când vor. Poveștile despre ei au mai fost spuse, dar poveștile celor care în fiecare zi au grijă de acești oameni, mai ales în această criză, mai puțin.
„Persoanele fără adăpost, dincolo de această pandemie, sunt o categorie foarte, foarte vulnerabilă. Marginalizarea socială este pe primul loc, majoritatea vin cu diverse adicții și probleme sociale, este foarte greu să gestionezi fiecare persoană în parte, pentru că trebuie să te ocupi de fiecare individual, pentru a avea rezultate. Și este o mare diferență față de modul în care se desfășura activitatea centrului față de perioada normală.
Înainte de criză, ei beneficiau de toate serviciile într-un ritm normal, iar odată cu instalarea stării de urgență, absolut toate persoanele găsite pe stradă, uneori chiar fără a se verifica dacă au sau nu adăpost, au fost aduse și găzduite în adăpostul de noapte“, spune Lucian Isaicu, coordonatorul personalului de specialitate care își desfășoară activitatea în Centrul pentru persoane fără adăpost din cadrul Direcției de Asistență Socială Brașov.
De aici, spune angajatul DAS, apar toate problemele, pentru că aceia care erau deja beneficiari în momentul instaurării stării de urgență au rămas izolați și au înțeles mesajul autorităților, în timp ce în ultima vreme centrul găzduiește tot felul de persoane, care continuă să vină și să aducă legătura cu exteriorul și pandemia. Dincolo de riscul de îmbolnăvire, și cei „ținuți sub control“ până acum au probleme, pentru că s-a redus puțin intensitatea comunicării cu ei.
„Și asta este o problemă pentru că majoritatea au adicții și beneficiau de programe de consiliere socială psihologică, iar în aceste momente este greu de gestionat această situație, cu atât mai mult cu cât numărul celor cazați în cămin este acum în continuă creștere. Noi încercăm să restricționăm pe cât posibil ieșirile lor, dar pe de altă parte ei consideră că le sunt încălcate drepturile și am avut deja amenințări că vom fi dați în judecată pentru că nu-i lăsăm să iasă.
Avem situații legate de acest aspect zilnic, frecvența acestor tensiuni e în continuă creștere, plecând de la violența verbală și ajungând până la cea fizică, inclusiv între ei. Nu este ușor pentru nimeni să stea atâtea zile izolat într-o încăpere, ei aveau tot felul de activități în oraș, de exemplu adunau chiștoace pentru a-și face rost de țigări, iar acum nu mai pot face asta și intră în sevraj, pentru că sunt dependenți de fumat.
Noi încercăm să gestionăm cum putem situații de acest fel, le mai cumpărăm chiar și noi țigări, dar este foarte greu“, explică situația coordonatorul centrului, care spune însă că umanitatea contează cel mai mult în rezolvarea situațiilor apărute, uneori chiar violente.
„De la începutul stării de urgență, numărul abuzurilor și amenințărilor este în continuă creștere. Având experiență în asistență socială și, mai nou, și pe partea medicală, încercăm să gestionăm aceste situații rămânând în primul rând oameni. Este foarte greu, cu unii reușim, cu alții, din păcate, nu. De exemplu, zilnic avem distrugeri de încuietori, mobilier, iar unii ne asigură că dacă îi mai ținem mult, vor distruge tot ce a mai rămas întreg. Suntem amenințai verbal dar și agresați fizic. Unii ne amenință că știu unde locuim sau ca vor ,,avea grijă” de familiile noastre.
Discutăm cu fiecare în parte și încercăm să găsim acele soluții care să îi calmeze și să accepte atât izolarea, cât și respectarea anumitor reguli. O soluție ar fi ca ordonanța care obligă autoritatea publică locală să îi găzduiască să fie completată și cu o soluție de sprijin social și psihologic, pentru că ei sunt obișnuiți cu asistentul social, acesta cunoaște problemele din spatele fiecărei persoane care este în centru și gestionează mult mai ușor situația, iar dacă s-ar face astfel, riscurile ar fi mai puține“, adaugă Lucian Isaicu.
„Un procent de 60-70% respectă regulile și nu ies, iar pe aceștia noi îi ajutăm, inclusiv la cumpărături. Sunt unii care au surse de venit, sunt și unele persoane vârstnice în adăpostul de noapte, și trebuie să gestionăm și această situație, pentru că nu poți să îi refuzi unui om dreptul de a-și cumpăra ceva.
Avem de asemenea și câteva persoane care au loc de muncă, au adeverință de la angajator și automat ei trebuie să părăsească clădirea și să se întoarcă, iar aceștia sunt consiliați și informați cu privire la măsurile de protecție pe care trebuie să le ia atât pentru ei cât și pentru cei din jur.
Ei au înțeles aceste lucruri, poartă mănuși și măști atât la deplasarea către locul de muncă, cât și la întoarcere, sunt dezinfectați și monitorizați. Vrem, pe cât posibil, să menținem o stare de normalitate în toată nebunia asta și în tot haosul instituțional“, mai spune el.
Mesajul său pentru comunitatea brașoveană? „Să fie mai tolerantă și să fie solidară. Este ușor să arunci cu noroi asupra unei persoane neștiindu-i drama, trecutul, statutul de la un anumit moment. Fiecare suntem oameni, fiecare avem probleme, dar ca să putem reuși noi, aici, la Centrul pentru persoanele fără adăpost, trebuie în primul rând ca oamenii din comunitate să ne sprijine. Comunitatea percepe o singură noțiune, cea de «boschetar», și aici se termină toată povestea. Însă să știți că sunt mulți foști beneficiari care au fost reintegrați, care sunt în comunitate, și despre care comunitatea nici măcar nu știe că aceștia au fost beneficiari ai serviciilor sociale și că la un moment dat au trăit o dramă.
Ce trebuie să facă brașovenii? Să se protejeze cât mai mult și să stea în case. Iar cei care consideră că ne pot ajuta sub orice formă, să o facă. “
Benificiar și angajat al centrului
Doru Urzică are 63 de ani, este de profesie subinginer, și ne spune doar că „viața ne rezervă uneori și surprize neplăcute“, atunci când încercăm să aflăm cum a ajuns să fie beneficiar al Centrului pentru persoane fără adăpost. De un an de zile este beneficiar, iar de cinci zile este angajatul Centrului, ca și supraveghetor, și ajută la îngrijirea celor care îi sunt colegi. „Sunt unul dintre beneficiarii Centrului și de curând am devenit angajat în cadrul Direcției de Asistență Socială a Primăriei Brașov ca supraveghetor. Nu e ușor să fii și beneficiar, și angajat, dar faptul că faci bine și poți să-i ajuți pe oamenii de aici nu te obosește și face lucrurile mai ușoare. Shakespeare a zis «decât să compătimești, mai bine ajuți»“, spune el.
Ca atribuții principale în această perioadă, împarte hrana fiecărui beneficiar, cele trei mese pe zi, deși nu poate să nu observe că „e cam insuficientă mâncarea“, și încearcă să rezolve problemele de zi cu zi ale celorlalți beneficiari, cu care spune că se înțelege destul de bine. „Sunt și nevoi aici: dependența de tutun este destul de mare, și vitaminele lipsesc, pentru că mesele conțin destul de rar legume și fructe“.
Nu-i este frică de coronavirus, pentru că se protejează cât poate de bine. „E un dușman necunoscut, dar nu mi-e frică, încă. Nu mi-e teamă deși vin foarte multe persoane din afară, care sunt apoi cazate, dar sunt oarecum triate. Cu frica nu facem nimica…“, mai spune el. Dar spune că pentru fiecare persoană, cel mai bine este să se protejeze. „Dacă ne protejăm pe noi, fie că suntem din centrul pentru persoane fără adăpost sau oameni care au casa lor, este cea mai bună metodă de a-i proteja pe ceilalți, indiferent dacă ceilalți sunt persoanele dragi din familie sau străini“.
Greu fără țigări și alcool, dar stăm aici, ca să nu ne îmbolnăvim
„Este foarte greu să stai închis în cameră tot timpul, pentru că fiecare are drumurile lui de făcut, are planurile lui. Suntem obligați să rămânem acasă, dar asta este situația, nu vrem să ne îmbolnăvim și trebuie să respectăm toate aceste decizii. Majoritatea suntem fumători și unii avem probleme cu alcoolul, acesta este adevărul și astea sunt lucrurile care ne lipsesc cel mai mult pentru moment. Încercăm să facem față tuturor acestor probleme, suntem mulțumiți că Primăria ne asigură hrana. Și mie îmi este frică de coronavirus, nu te poți juca cu așa ceva, și au decedat o grămadă de oameni în lume. «Stați acasă!» e cel m,ai cuminte lucru pe care îl pot recomanda tuturor Brașovenilor,“ Flaviu Gubandru, 43 de ani, fără ocupație, fost agent de pază și protecție, în prezent beneficiar al Centrului pentru persoane fără adăpost din Brașov
Pentru a îi proteja pe angajații centrului, dar și pe cei care locuiesc acolo de ieșirile unora dintre beneficiari, Poliția Locală are un post permanent la centru.
„E destul de dificil să fii polițist local aici, deoarece probleme există, sunt oameni cu probleme sociale, sunt oameni care nu respectă anumite reguli de izolare, dar facem față, gestionăm bine situația. Am avut situații în care a trebuit să intervenim, pentru că erau recalcitranți, au sărit la îngrijitori și la persoanele care le ajută, însă cei recalcitranți au fost calmați și s-a luat măsura sancționării lor.
E normal să ne temem de expunerea la virus pentru că și noi avem familii acasă, avem bătrâni și copii, este o perioadă dificilă pe care sperăm să o trecem cu bine, dar ne continuăm activitatea, ca toată lumea care se află pe baricade. Sfatul meu pentru brașoveni este să stea acasă, să-și vadă de treburile de acasă, pentru că așa este normal, și să respecte ordonanțele, pentru că deciziile se iau la nivel național și toată lumea trebuie să le respecte“ – Adrian Dinu, Poliția Locală Brașov.
Foto: Primaria Brasov
Sursa: comunicat remis La pas prin Brasov
