Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „Rotiri solare”

ROTIRI SOLARE

Rotiri solare, aştrii-n agonie,
Necunoscute ceruri sorb neantul,
Trăiesc şi mor visând tăcut Levantul,
Din clipa stearpă recompun vecie.

Se roagă-n taina lui hierofantul,
Filtrând lumina zilei ce-o să vie,
Dar zodii reci se sting peste câmpie
Şi prima rază şi-a vândut talantul.

Un univers şi-o stea clipind fierbinte
Primesc smerit un astru decăzut
Şi peste-aceste necuprinse ţinte

Domneşte, sus, un Soare Absolut.
Un leagăn e pe vechile morminte
Şi un mormânt în leagăn de-nceput.

(2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.