Un coleg cu poziție importantă în breaslă mi-a precizat că – după opinia sa care nu admitea contraziceri – sonetul nu se încadrează „paradigmei literare contemporane”.

Pentru autorul acestui sonet paradigma este aceea care vine din interior și îl face să se simtă împlinit.

N-ar mai fi de urmărit decât variabilele conținute de structura sonetului ce urmează și imaginile ce îi completează conturul. Dacă vă place, înseamnă că aceasta este paradigma.

MI-AM GĂSIT SOŢIE

În pârgul toamnei mi-am găsit soţie.
Nu-i de pe-aici, dar nici de prea departe.
De unde-au scris uimirile o carte,
Tăind adânc din simetrii felie.

I-am dăruit şirag din şapte arte,
Acorduri şapte prinse-n pălărie.
În părul ei de aur pur adie
Vocale dulci şi voluptăţi deşarte.

Sublimă-n trup, cu glasul de cristaluri,
Tremurătoare-n puf de păpădii,
Mi-a fermecat simţirile la baluri

Cu pasul ei, cu şoaptele ei vii.
Iubitei rime, zâna mea din valuri,
Îi voi rămâne mire pe vecii.

Adrian Munteanu

Video: YouTube