Adrian Munteanu -Videosonet 58 – Paingul Orb 1

De acum mă voi ocupa mai mult de materialul cuprins în volumul PAINGUL ORB, anul apariției 2020. Studiindu-l superficial (sau doar frunzărindu-l (dacă nu au rămas, mai degrabă, doar la citirea titlului)) au spus unii că este același volum cu cel care apărea în 2007 sau că avem de-a face cu ediția a II-a. Dar a păstra titlul (pentru că el sugerează o stare esențială pentru structura mea poetică) nu înseamnă și copierea materialului din interior. De acolo au rămas cam 40 de poezii, cu multe modificări și reluări în timp, și am adăugat alte 70 de sonete. Totul s-a rânduit după alte criterii, într-o altă haină grafică și tipografică, mult evoluată, poate exemplară pentru o carte din veacul XXI.

Ignorarea (ca să nu zic disprețuirea) celui mai important dintre produsele mele literare, pot să o iert, dar ea spune multe despre realitățile vieții noastre culturale. Și nu e prima oară când mă confrunt cu asemenea devieri. Dar din acest punct de vedere nimic nou. Toate vechi sub soare.

Întorcându-mă la comentariul despre tehnica poetică a sonetului care urmează, aș aprecia doar că văd poetul ca pe un apostol al propriului profil eteric și intim. Când se ocupă cu predilecție de elemente exterioare lui, poetul face un gest, dar nu un pas.

În prelungirea textului, recomand și vizionarea clipului. Este de un dramatism care – peste tot și toate – definește poetul, interpretul și omul care l-a creat.

mi-au împlântat un ac adânc în spate
în insectar rămân răpuse urme
se zbat şi urlă hăituite-n turme
cădem răpuşi eternelor păcate
mâini şi picioare-n tencuială scurmă
descriu un cerc dar nu se pot abate
mă zbat cumplit să scap de sub lăcate
durerea-n pieptul ţeapăn nu se curmă
cu cât încerc să ies de sub strânsură
cu-atât se cască rana mai uşor
şi-n oase simt o crâncenă arsură
iar zborul slobod e amăgitor
îmi intră zgura nemilos în gură
şi-n juru-mi fluturi cu duiumul mor

Video: YouTube