Asociația Culturală Artburg și Centrul Multicultural al Universității Transilvania vă invită la un nou sezon KineDok

Joi, 17. decembrie, începe cea de-a șasea ediție a programului european KineDok la Brașov powered by One World Romania cu filmul documentar “Distanța dintre mine și mine” care va fi proiectat online, de la ora 18, pe pagina de Facebook Artburg.

KineDok este un program unic în Europa prin amploarea sa, desfășurându-se con-comitent în 7 țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Polonia, Bulgaria şi România, unde este coordonat de către Asociația One World Romania, în strâns parteneriat cu festivalul de film cu același nume.

Fiecare dintre țările partici-pante contribuie cu cele mai noi documentare, care rulează apoi în sute de locații din toate cele 7 ţări, generând astfel o comunitate culturală impresionantă.

Proiectul se face remarcat prin abordarea sa aparte, proiecțiile fiind sub formă de cineclub și desfășurându-se pe tot parcursul anului în spații cât mai accesibile. Publicul are șansa să vadă o selecție deosebită de filme, care nu circulă în cinematografele obișnuite și la care altfel nu ar avea acces. Mai mult decât atât, KineDok trece dincolo de experiența pasivă a sălii tradiționale de cinema, organizând după proiecțiile de film dezbateri angrenante între public și diverși invitați locali și internaționali.

Publicul are astfel ocazia să se implice activ în discuții cu regizori, protagoniști și specialiști din diferite domenii, și să rămână astfel conectat nu doar la actualitatea românească ci și la evenimente curente de natură culturală, socială și politică din întreaga lume.

Pentru al treilea an consecutiv, KineDok la Brașov se desfășoară în parteneriat cu Centrul Multicultural al Universității Transilvania. „Distanța dintre mine și mine” de Mona Nicoară și Dana Bunescu a fost desemnat cel mai bun film documentar al anului 2020 la Gala Premiilor GOPO și a fost proiectat la festivaluri de film internaționale. Filmul poate fi vizionat gratuit, joi, la ora 18.

Programul KineDok la Brașov

17.12. – Distanța dintre mine și mine
regia: Mona Nicoară, Dana Bunescu I România I 2018 I 89 min.

Toți ne luptăm cu propriul trecut. Unii, mai mult ca alții. Cu o reputație de femeie fa-tală, băutoare și fumătoare prodigioasă, poeta avangardistă, compozitoarea și grafi-ciana Nina Cassian are și cu ce să se lupte: după ce în anii fascismului în România s-a refugiat în ilegalismul comunist, a devenit simultan complice și problematică pentru nou-instalatul regim stalinist, ca apoi să intre în conflict direct cu regimul Ceaușescu, sfârșind într-un exil nedorit la New York în 1985. Un film despre credințe, artă și putere,

„Distanța dintre mine și mine” explorează fricțiunea dintre memoria personală și arhiva oficială, dintre realitatea actuală și narațiunile pe care le construim despre trecut. Gândurile Ninei în timpul ultimului ei an de viață sunt confruntate cu o bogată arhivă de filme, muzică, poezie, apariții de televiziune, întregistrări private inedite și documente de urmărire de la Securitate. Sunt dezvăluite astfel dileme etice și estetice care sunt parte din trecutul, dar și viitorul nostru.

14.01. 2021 – Sahia Vintage

Aceasta este o selecție de scurt-metraje românești din perioada comunistă. Unul dintre filme este despre cartierul Steagu Roșu.

Reportaj de la Steagul Roșu (Alexandru Sîrbu / 1956 / 19min / Alb/Negru)

Reportaj de la Steagul Roşu e un film atipic în contextul anilor 50. Privit din perspec-tiva deceniilor următoare, filmul aparține unui corp mai larg de documentare concen-trate asupra condițiilor de viață oferite cetățenilor României de către noile cartiere de locuințe muncitorești – în cazul de față, cartierul de blocuri construite în jurul fabricii Steagul Roșu din Orașul Stalin (numele orașului Brașov în perioada 1950-1960).

Casa noastră ca o floare (Alexandru Boiangiu / 1963 / 19min / Alb/Negru)

Se filmează vreme de două luni în Ferentari, Balta Albă, Pajura, Griviţa, Floreasca, Giuleşti, zona 6 Martie-Izvor. La final filmul este prezentat în documentele interne ca un „film-anchetă” în cadrul căruia „discret sau indiscret, obiectivul cinematografic pătrunde în casele oamenilor cu voia, dar mai ales fără voia lor, surprinzând compor-tarea neglijentă şi de condamnat a unor locatari care au o comportare boierească faţă de locuinţe, deteriorează apartamentele şi nu respectă cele mai elementare norme de convieţuire obştească.”

Primul documentar de investigaţie al lui A. Boiangiu continuă preocuparea documen-tariştilor pentru tema locuirii, probată și de alte filme produse la studioul Sahia, pre-cum Reportaj de la Steagul Roşu. Acolo, regizorul Alexandru Sîrbu îşi urmărise per-sonajele – locuitori ai unui nou cartier de blocuri construit în jurul fabricii eponime din Braşov – într-un moment de relaxare la sfârșit de săptămână. Însă experienţele neg-ative legate de locuirea colectivă a unei populații recent urbanizate creează necesi-tatea unor filme educative care să atragă atenţia asupra regulilor de convieţuire în spaţiul comun al blocului de locuinţe.

Scrisoare din orașul nou (Titus Mesaroș / 1978 / 10min / Alb/Negru)

Filmul mizează substanțial pe umor pentru a transmite, în format digerabil, un mesaj pozitiv cu privire la beneficiile intervenției modernizatoare a statului în viața cotidiană a viitorilor orășeni: când băiatul înghite din greșeală un nasture, mama îl duce la „spitalul cel nou” pentru a verifica „dacă e de la cămașă sau de la pantaloni”; aparatul este atât de performant încât familia poate fi sigură că nasturele este de la cămașă; o rudă a băiatului cumpără un aragaz cu ecran transparent la care se poate vedea găina prăjindu-se „mai bine decât la televizor”, motiv pentru care tatăl decide într-o seară „să stea la știrile de la aragaz.”

Aflați despre mine, Adrian Sârbu / 1982 / 17min / Color

Mizând pe o formula epistolară (de unde titlul filmului), Aflați despre mine… prinde procesele identitare profunde determinate de migrația internă a ultimelor decenii. Odată cu ruperea de spațiul de origine, tinerii își pierd reperele, devenind frecvent violenți sau dependenți de alcool. Pentru a-i ajuta, sau pentru a-i menține într-o zonă ușor de controlat, cei care administrează căminul organizează o horă săptămânală care va oferi material pentru câteva dintre secvențele cele mai memorabile ale filmului.

Numit inițial Căminiștii, filmul e regizat de unul dintre tinerii care devin angajați ai studioului Sahia la începutul anilor ‘80, aducând un val de energie și un interes proaspăt pentru documentarul social (în versiunea permisă de epocă): Adrian Sârbu – un nume asociat în România post-comunistă cu grupul MediaPro.

Pentru strănepoți, încă ceva despre București – Doru Segall / 1980 / 15min / Color

Structurat ca o scrisoare adresată de „un grup de cetățeni de la Studioul Alexandru Sahia” viitorilor rezidenți ai capitalei în secolul 21, filmul cuplului Segall prinde, într-o suită de instantanee surprinzător de luminoase, Bucureștiul de la începutul anilor ‘80. Când familia Segall iese cu camera pe străzile capitalei – o acțiune tot mai dificilă în ultimul deceniu ceaușist, din pricina restricțiilor aplicate aleatoriu imaginii documen-tare – mulți sunt încă bucureșteni doar cu buletinul, ca urmare a migrației recente de la sat la oraș, și fac eforturi să se adapteze la o realitate metropolitană care le este străină.

Avem aici un dialog ad-hoc, peste ani, intre filmul Segallilor și cel al colegului de stu-dio Alexandru Boiangiu care, cu două decenii mai înainte, își îndreptase și el camera către noile modele de locuire urbană – în cazul respectiv într-un film realizat în for-mula anchetei sociale și orientat în special către expunerea celor neglijenți față de proprietatea socialistă.

21.01.2021 – Sârboaica (titlu original: Srbenka)

regia: Nebojša Slijepčević I Croația I 2018 I 72 min.

Moartea violentă a unei tinere fete de etnie sârbă, în contextul conflictelor sârbo-croate de la începutul anilor ’90, devine subiectul unui spectacol de teatru. Mai degrabă decât asupra spectacolului în sine, „Srbenka” se concentrează asupra mo-mentelor de discuții de la repetiții și asupra propriilor experiențe pe care ororile trecutului le trezesc în fiecare dintre actori.

Scena goală lasă locul unor segmente în care confesiunile actorilor dovedesc că tensiunile etnice și ura dintre oameni încă persistă, chiar și la nivelul adolescenților care nu se născuseră la momentul con-flictelor. A fi de origine sârbă în Croația încă rămâne un lucru rușinos, pe care mulți îl ascund. Prin scenele sale de discuții colective, de terapie în grup, „Srbenka” urmărește un proces de reconciliere cu trecutul personal și cu cel național, lansând un îndemn către toleranță în contextul unei Europe de Est acut divizate și încă scufundate în ranchiuni etnice, transmise mai departe fără justificare, din generație în generație.

KINEDOK este un program internațional de distribuție alternativă pentru filmul docu-mentar, care se desfășoară în șapte țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Unga-ria, Croația, Norvegia, Bulgaria și România.

Organizator Național: Asociația One World Romania

Organizator Local: Asociația Culturală Artburg, Centrul Multicultural al Universității Transilvania

Online: festival-oneworld.ro | kinedok.net

PARTENERI: Institute of Documentary Film (Rep. Cehă), Filmtopia (Slovacia), Anthropolis (Ungaria), ReStart (Croația), Activist 38 (Bulgaria), AdArte (Polonia)

CU SPRIJINUL: Creative Europe – MEDIA Programme of the European Union, Admin-istrația Fondului Cultural Național, Centrul Național al Cinematografiei, UNHCR, Agenţia ONU pentru Refugiaţi

*Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea ben-eficiarului finanțării

Sursa si imagini; comunicat remis La pas prin Brasov

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.