Botici Gabriela: SONET  XVII  (Fără flori)

SONET  XVII  (Fără flori)

Ce-ar fi lumea fără flori? Un deșert fără culoare,
O eternă ezitare ce alină rareori!
Dacă visul n-are-o floare să-ți aducă iarăși zori
Lungi poeme cu fiori și a dragostei scrisoare,

Fluturii nu pot să zboare chiar de Cerul îl implori,
Îți vei plânge deseori lipsa timpului ce doare,
Gândul fără de culori, închinări fără altare,
Fără valuri, pe-acea mare, rătăcesc adeseori.

Vor zăcea pe negre zări stelele strălucitoare!
Aripi Raiul nu mai are, cerul este fără nori;
Fără zâmbete pe străzi viața pare o eroare.

Liniștea ar fi prea tare! Muzica fără viori
Ritmul plânge prea stingher, ca un cânt cu note rare,
Ai putea trăi, tu, oare-n lumea plină de orori?

Botici Gabriela