„Brașov – Dealul Melcilor”, un sonet pe zi cu și de Adrian Munteanu

Brașov – Dealul Melcilor

Chiar pe Neagoe Basarab mi-e drumul,
Printre căsuţe trainice şi vile.
Suiş abrupt, ademeniri febrile,
Acelaşi pas, tăceri la porţi…şi fumul.

Ce caut sus? Trecutele idile,
Ca să-mi compun din umbre vagi albumul?
Calc frunze-absent şi mai rămâne scrumul.
În mine ard iluminări fragile.

Spre lutul ars de ploi şi biciul gheţii
Revin statornic, cu mişcări de pluş,
Să râcâi urma aspră-n vălul ceţii

De ancestrali culbeci muiaţi în tuş.
Dar nu ajunsul dă o noimă vieţii,
Ci doar solemnul, trudnicul urcuş.

(„Ferestre în cetate; Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube