Cristina Onose: „JOS MASCA…SUS CASCA?”

JOS MASCA…SUS CASCA?

Doi ani de coşmar, bâjbieli, restricţii,
măsuri contradictorii pline de interdicţii.
Locuri de muncă pierdute,
provizii cu toptanul făcute
din motive neştiute.

Televizorul zi şi noapte era plin
de dezbateri pro şi contra vaccin.
Nemulţumirea tuturor
era în stradă: se striga de zor.

Dar cu noi, oamenii, cum rămâne?
Mentalul nostru e pe bune?
Ne e frică şi de umbra noastră.
Veştile rele se ţin lanţ şi nu ne lasă.
În cele bune, chiar de-ar fi, cine mai crede?
Şi calea dreaptă de urmat nimeni nu o mai vede.

Totuşi, în această primăvară întârziată,
o povară ne-a fost luată:
obligativitatea măştii a fost ridicată.
Ne-am bucura, dacă, măcar aşa,
puţin răgaz ni s-ar lăsa.

Acum însă Ucraina e sub ruine;
de la Cernobîl o veste vine:
că răcirea, aşa cum se cuvine,
fără curent nu se poate obţine.

Din nou provizii cu toptanul făcute:
canistre la preţuri exorbitante umplute;
de iod, farmaciile toate golite,
vieţile fiindu-ne astfel ferite
de dezastrele neînchipuite,
dar, mai ales, închipuite.

Astăzi masca nu mai e utilă.
Casca va pune sigur stavilă
şi ne va apăra,
de tot ce va urma (?)

CRISTINA ONOSE

12/03/2022

Poem publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov