Cristina Onose: „DAR, MĂCAR E PACE…”

DAR, MĂCAR E PACE…
Americanii au tot venit vreo 45 de ani…
„ Stalin şi poporul rus libertate ne-au adus”,
Ne-au luat casa, plătim chirie ca să rămânem în ea,
Ne-au luat via, am donat-o ca să nu fim chiaburi,
Dârdâim în casele neîncălzite,
Mâncăm salam de soia,
Bem nechezol în loc de cafea.
Copiii noştri nu au origine „sănătoasă”,
Deci nu le trebuie prea multă carte.
Nu trebuie să ştim ce se-ntâmplă în lume;
Cârmaciul şi ai lui ne luminează în cele două ore
Cât umplu televizorul; atunci avem şi curent.
„Europa Liberă” minte, doar sunt duşmanii ţării
Şi noi la fel, de-i ascultăm şi, mai ales, de criticăm.
Construim cu frica-n sân o „lume nouă”:
Propagandă, corupţie, nedreptate, abuzuri
Şi tot felul de interdicţii.
Limita orizontului nostru „este lagărul socialist”.
Aşa au trăit bunicii şi părinţii noştri,
„ Nu-i nimic -spuneau ei- dar, măcar nu e război”.
Acum putem avea o casă sau mai multe.
Putem avea televiziuni 24 de ore
Cu ştiri care mai de care
(Numai să ştim care sunt ”Fake”şi care nu).
Când este pandemie
Putem merge on line la şcoală,
Putem călători oriunde când nu e carantină,
Putem să facem saună în casă,
Dacă suntem noii îmbogăţiţi.
Oricum,de facturi ne doare-n cot.
Putem mânca vită Angus,
Bea numai şampanie franţuzească,
sta cu burta la soare în Maldive.
Dacă suntem simpli cetăţeni,
Tânjim după vremea răposatului.
„Aşa trăim noi acum -spunem noi-
Dar, măcar nu e război” ???
Cristina Onose
27/02/2022
Poem publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov27/02/2022