Cristina Onose: „ZĂPADA DIN VARĂ ”

ZĂPADA DIN VARĂ 

E iarnă ACUM, AICI şi… în MINE;
O iarnă ce nu se dă dusă.
Troiene în suflet şi sloiuri în vine:
urgie, nu ştiu de unde, adusă.

Soare cu dinţi topeşte efemera zăpadă;
noroi e în mine, noroi e acum şi pe stradă;
doar noaptea am  visele de odinioară.
Mi-e cald şi mi-e bine: în vis este vară,
Mediterana, cu miresmele ei, mă-nconjoară.

Senzaţiile din această sinergie
îmi dăruiesc o blândă poezie:
aur şi albastru, culori ne-ntinate,
nisipul -frigându-mi tălpile curate-
şi marea, cântând-mi pe crestele-i de spumă,
pe clape de  valuri,  ca  înainte de furtună.
O simfonie de alb şi albastru-mi zâmbeşte
şi-un soare fierbinte pe dinâuntru mă-ncălzeşte.

Astfel, uit de mocirla zăpezii de-afară
şi visul mi-e plin de zăpada din vară.

Cristina Onose

6/02/2022

Poezie publicată în premieră pe pagina La pas prin Brașov

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.