Gabriela Botici: SONET LIV (Atinge-mă)

SONET LIV (Atinge-mă)

Când noaptea se destramă și zorii-mi curg pe ploape
Mai mângâie-mi trezirea, cu versul tău mă-mbracă,
Alintă-mă-n cuvinte, iubindu-mă, chiar dacă
Ne rătăcim cu timpul prin nu știu câte ape.

Căci strofele iubirii știu numai să refacă
O lume tremurândă a literelor clape
Și ritmul intră-n sânge, ideea e aproape…
Din strunele plăcerii frumosul nu mai pleacă.

Și tremurând o barcă pe unduirea rece,
Tot briza vânturată veni-va să dezmierde
Privirea mea pierdută, când nu o poți întrece.

Atinge-mă cu rime și scaldă-mă în verde,
Îmbrățișări trezi-voi, iar clipa nu va trece.
Când inima iubește… Lumina nu se pierde!

Gabriela Botici