Gabriela Botici: SONET LX ( Lumina unei stele)

Îmi înfășor pe deget lumina unei stele
S-o recompun cu tine în era viitoare,
Apoi deșir o frunză, ea poate să repare,
Le împletesc cu vise și tricotez cu ele.

Și te aștept în codrul ce freamătă în soare
De dorul nostru verde ce nu știe să-nșele
Sărutul nostru tandru și visurile mele
Când luna ne topește într-o îmbrățișare.

Și torțele aprinse în albul nostru castru
Ne luminează trupul înmiresmat de rouă.
Când mângâie și vântul cu adieri din astru

Îmi desfășor speranța, o chem în noi, să plouă
Cu picuri de iubire-n altar de alabastru
Să ne dezlege Cerul pentru o lume nouă.

Gabriela Botici