Gabriela Botici: SONET XV (Învață să nu mori)

SONET XV (Învață să nu mori)

În fiecare viață învață să nu mori
Iubește și visează, trăiește și cutează
Și clipa următoare pornește-o iar din zori
Și muza dintr-o floare sădește-o într-o rază.

Lumina răsădită păstreaz-o în viori
Și sunetul nostalgic să stea mereu de pază
Cu gândurile toate dorindu-ți deseori
Sărutul veșniciei… Desprinde-l dintr-o vază…

Să lași și necuvântul să zburde uneori,
Adună din seninul ce trece spre amiază,
Iar strofelor culese dă-le și azi fiori –

Ideea renăscută ce le înnobilează.
Apoi, cu rima clară, învață să mai zbori
În notele iubirii… și drumul luminează.

Gabriela Botici