Incursiune în istoria ciocolatei la Brașov

Incursiune în istoria ciocolatei la Brașov, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, până în zilele noastre.

Înainte de a porni pe drumul producerii ciocolatei la Brașov, vă invităm să vizitați expoziția Bonbons. Chocolat. Caramels. Istoria ciocolatei la Brașov, organizată de Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului în perioada decembrie 2016 – martie 2017. Veți păși în lumea de basm a timpului dulce, veți savura miresmele ingredientelor folosite la fabricarea ciocolatei și nu în ultimul rând aveți ocazia să cumpărați produsele firmei Luado Chocolate® din Brașov.

„La începutul secolului al XIX-lea, ciocolata se găsea în bolțile negustorii greci, mai ales alături de mirodenii. Am aflat asta din catalogul documentelor grecești, unde i-am identificat pe Anastase Perșu, mare en-grosist, Leca Răuț, dar și Gheorghe și Emanoil Nichifor,” ne-a declarat Camelia Neagoe, muzeograf la Muzeul Civilizației Urbane.

Spre mijlocul secolului al XIX-lea, ciocolata se găsea la cofetari, fie sub formă de bomboane, fie în prăjituri.

„Poate cel mai cunoscut cofetar al sec. al XIX-lea la Brașov este Josef Montaldo, un personaj catalogat de contemporani ca ”original”, datorită asemănării lui cu Napoleon III. Era un monden, participa la toate festivitățile din oraș și era și principalul furnizor de dulciuri, de ”torte”. De unde și numele casei sale, numită în epocă ”casa cu torte”,” a precizat Camelia Neagoe.

Un alt loc din care se putea procura ciocolata, deja spre sfârșitul secolului al XIX-lea, erau băcăniile.

” În Piața Sfatului funcționau două băcănii celebre, ”La împăratul turcesc” a lui Eremias, la parterul casei în care ne aflăm, și magazinul de coloniale și delicatese, băcănia fam. Hesshaimer, numită ”La Leul Alb”.

De numele familiei Hesshaimer se leagă și producția de ciocolată, căci urmașii băcanilor au cumpărat acțiuni la Prima fabrică de produse zaharoase din Transilvania, înființată în 1891.

În perioada interbelică, la Brașov au existat două fabrici producătoare de dulciuri. Cea mai mare dintre ele, Fabrica Hess, producea în 1936 peste 1000 de sortimente de la bomboane, drajeuri, caramelaj, rahat, marmeladă, chiar sirop de fructe, desigur și diferite feluri de ciocolată, figurine, ciocolată menaj etc.

Cea de-a doua fabrică, Frații Stollwerck era ceea ce astăzi am numi o multinațională, înființată în 1839 la Köln, cu fabrici la Viena, Berlin, Bratislava, Londra și Stanford în America și cu peste 2000 de angajați în 1875.

Acest concern a identificat în România Mare o piață bună de desfacere, în plus a beneficiat de legea pentru încurajarea economiei naționale, care prevedea scutirea de taxe pentru utilajele importate și reducerea cu 50% a taxelor de transport pe calea ferată,” potrivit celor menționate de Neagoe Camelia.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial ambele fabrici s-au confruntat cu lipsa materiilor prime.

După Război, fabrica Hess a fost naționalizată și transformată în ”Dezrobirea”.

Camelia Neagoe: „Fabrica Frații Stollwerck  a fost rebotezată și ea ”Steaua Roșie”, dar nu a fost naționalizată, ci administrată de Comisia de Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI). De ce? Pentru că după încheierea războiului, acțiunile deținute de cetățenii germani au trecut în proprietatea URSS. Așadar. URSS, prin CASBI, a deținut o cotă-parte din fabrica Steaua Roșie din Orașul Stalin.

După moartea lui Stalin, statul român intră în posesia tuturor acțiunilor și reorganizează activitatea fabricii, înglobând-o în fabrica ”Dezrobirea”.

”Dezrobirea” a avut două Unități de producție, Unitatea 1 (fosta fabrică Hess de pe str. Cuza Vodă 3) și Unitatea 2 (fosta fabrică Frații Stollwerck de pe str. Lungă 106/ De Mijloc 37A). Acestea și-au păstrat specificul de producție din perioada interbelică. La Unitatea 1 se făceau mai mult drajeuri, bomboane, se făcea rahat, marmeladă etc, în timp ce la Unitatea 2 exista o secție de ciocolată și una de fondante și bomboane fine.

Secția de ciocolată a Unității 2 a fost modernizată la mijlocul anilor 60. În jurul anului 1969 fabrica Dezrobirea a fost redenumită CIBO (de la Ciocolată – Bomboane), nume sub care și-a continuat activitatea până în 1989. După Revoluție fabrica a fost rebotezată ”Poiana”, iar din 1994 a fost privatizată, fiind preluată de americanii de la Kraft.

Ultima ciocolată s-a produs la Brașov în 2009.”

În 2014 au fost demolate și halele fostei fabrici Hess, o mărturie a valoroasei arhitecturi industriale interbelice brașovene.

Și totuși, la Brașov se mai produce ciocolată de firma Luado Chocolate®. Iar dacă doriți să simțiți gustul fin, rafinat și aparte al ciocolatei, produsele lor pot fi achiziționate și de la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului. Pentru informații suplimentare despre istoria ciocolatei la Brașov, vă recomandăm și materialul următor:

Vernisaj: Bonbons. Chocolat. Caramels. Istoria ciocolatei la Brașov

Credit foto: Dan STRĂUȚI