Mihaela Malea Stroe: „Acolo unde … începe singurătatea”
Motto: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
În acest fără precedent de inteligent și emancipat ev,
Când TOTUL se reduce la fizică și chimie,
Ce stare de agregare or fi având
Cuvintele „așteptare”, „gând”, „bucurie”?
Care or fi elementele din tabelul lui Mendeleev
A căror fuziune însuflețește cuvinte?
Cum se pot calcula
Masa, traiectoria, accelerația cuvintelor grele
Care ne lovesc și ne dor,
Aruncate țintit, ca o săgeată,
Ori căzute, ca o grindină, întâmplător?
Ce structură moleculară,
Ce greutate, ce energie cinetică are, ce volum dislocă –
Scufundat sub apă – Dintâiul Cuvânt, Cel Atotțiitor?
Pe ce lamelă firavă priviri strecurate prin lupă
Pot porunci repaus fotonilor din „trupul de slavă”?
Și, în starea lui pură, nealterată, câte carate
Însuma, la început, cuvântul „dreptate”?
Cu ce pârghie din os, din lemn, din metal –
Sprijinită în vid – s-ar putea clinti și deplasa
Cuvântul „ființă” în amonte sau în aval
De însăși tulburătoarea, enigmatica fi-ire a sa?
Pentru „adevăr” – ce izotopi radioactivi și citostatice
Sunt de leac dacă e torturat, injectat cu minciună,
Răstălmăcit, luat în răspăr?
La ce microscop de mare putere se pot studia
Neuronii cuvintelor „sinceritate”, „hierofanie”, „tăcere”?
Dar cuvântul „iertare”?
Dar cuvintele noastre de taină?
Dar cuvintele noastre de duh?
După ce legi ale fizicii,
Sfidând gravitația, plutesc uneori prin văzduh,
Alteori cad, ca mărul lui Newton, la pământ?
Când – prin tăiere, ardere, dezrădăcinare –
Un pom cu sevă și frunze piere,
Cum se face că
Viu, nevătămat, roditor rămâne pomul-cuvânt?
Cum pot fi sechestrate în eprubetă sau în atomizor
Cuvintele „suferință”, „înțelepciune”, „liniște”, „dor”?
În ce pahar Berzelius, în ce alambic sub presiune
Se obține jar incandescent din cuvântul „jar”,
Tăciune fumegând din cuvântul „tăciune”?
În laborator de silabe, culori, sunete muzicale,
Ce reacții chimice
Fac să explodeze – ca o supernovă – imaginația?
Ce vectori colineari, ce electroni celibatari
Alertează și trezesc inspirația?
Ce aparat bizar poate controla
Pulsul, tensiunea cuvântului „har”,
Valoarea hemoglobinei,
Din ne-trupul unei… idei?
Pe ce plan înclinat al râului Lethe se mișcă agale,
Fără a întâmpina ori opune forțe de rezistență,
Cuvintele „arhanghel”, „memorie”, „chintesență”?
În ce procente se combină
Atomi de oxigen cu atomi de necunoscut minereu
În „credință”, „speranță” și „Dumnezeu”?
Câți moli, câte catene aciclice au, împreună,
Cuvintele „răbdare”, „veșnicie”, „iubire”,
„Inimă rea”, „inimă albastră”, „inimă bună”?
Acolo unde se sfârșesc
Neînserata lumină, minunea, misterul, magia,
Începe… singurătatea deplină
A Gânditorului meșterit de Rodin,
A Gânditorului arhetipal de la Hamangia…
Mihaela Malea Stroe
Singurătate. (Sursă imagine – https://pixabay.com/ro/ )
Poem publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov