Mihaela Malea Stroe: „Un fel de colind…”

Viața asta, a noastră,

Nu curge susurând dulce,

Aidoma ciocolatei calde – contra cost –

De la dozator, în pahare ușurele de plastic.

Viața asta, cu nimbul ei fantastic,

Are, pasămite, alt rost.

Se prelinge, adesea,

Domol, cum lava

Din măruntaiele vulcanului,

Cum, în rostogolire înceată, pietrele rănite

Care ne dor…

Se strecoară ori izbucnește din loc în loc,

Precum umbra șarpelui-vânător

Însoțită de ploi de cenușă, nouri de zgură

Și foc.

Are alt sistem de taxe, de impozite,

Altă… armătură,

Alte legi, alte repere, alte axe

Orizontale, verticale,

Alte anotimpuri, alte puncte cardinale

Care conduc spre alte tărâmuri decât acelea

Cu fantomatice, ispititoare cetăți și palate

De modernă, incurabilă singurătate,

Monopolizate de Google, Twitter,

Tiktok ori Facebook.

Ne conduc

Pe altă cale, prin altă vale,

Spre altă ieșire din carcasele noastre

De iluzii, de sticlă, de carne, sânge și oase,

De fier, de beton…

Spre altă scăpare din capcane adormitoare,

Din năvodul de lut al lui ton-ton-semiton…-ton-ton-ton.

În poveste, ca într-o Vale a Plângerii,

S-au retras să se roage tăcuți, răbdători,

Magii, copiii și îngerii.

Colo sus, în foc și-n ger, lerui-ler pe sub o grindă,

Magii povestesc, îngerii vestesc…

În taină, blând, copiii din Ieud ne mai colindă.

Mihaela Malea Stroe

Un vechi colind de Crăciun din Maramureş | Gogea’s Blog (wordpress.com)