„Poemul unei zile de toamnă”, de Mihaela Malea Stroe

Poemul unei zile de toamnă

Azi am aprins o candelă argintie
În amintirea cuvintelor
Pe care noi nu le-am rostit,
În amintirea drumurilor
Pe care nu le-am străbătut,
În amintirea cântecelor
Pe care nu le-am cântat,
În amintirea durerilor
Care nu ne-au durut
Și a întrebărilor
Al căror răspuns nu l-am aflat.
Azi am aprins o făclie
De ceară curată,
Să ardă în locul în care
Noi nu ne-am întâlnit niciodată,
Să ardă, să lumineze –
De pe tărâmul acesta
Până pe celălalt… –
Jertfă vie din visul încă nevisat de noi,
Ori – pentru noi – de Cel Preamilostiv
Și Preaînalt…
De azi, nu mă mai tem.
Pe lespedea mormântului de taină
În care încolțește Învierea,
Azi am scris cu dalta neuitării un poem…,
Pentru îngerii care ni se arată uneori
Sub formă de oameni,
Sub formă de păsări,
Sub formă de albe umbre fine sau nori.

Mihaela Malea Stroe

Ilustrație Horia Țigănuș