Rodica Matilda Miulescu: „De ziua ta, iubita noastră ie”

De ziua ta, iubita noastră ie

De ziua ta, iubita noastră ie,
Le mulțumim celor care ni te-au lăsat.
Tu ești adevărată bucurie,
Ești elegantă și plăcută la purtat,

I

Mândre-s fetele din casă
Și frumoase… toate…foc!
Ia, straiul de crăiasă,
Le poartă numai noroc.

Pânza fină, însă deasă,
Țesută-n război de lemn,
Pe arșiță-i răcoroasă,
Pe ger, la lucru îndemn.

Croiul ei, dintr-o bucată
Formează o Sfântă Cruce.
Capul fetei se arată
În mijloc, chiar la răscruce.

Cusături esențiale
Sunt puține, cu măsură:
De trăiește-n deal, ori vale,
Multă-i treaba-n bătătură…

Iată: vine înserarea…
Din culorile alese
Tainică îi e chemarea
Ca în tihnă să brodeze

Răsăritul și apusul,
Miazazi și miaza-noapte,
Semănatul, torsul, mulsul
Câmpia cu grâne coapte.

Râurile-nvolburate,
Livezi și vița-de-vie
Brazi, păduri ca o cetate
Prin ac și arnici învie.

Cosând flori cu hărnicie,
Fata-și vede viitorul
De iubire, armonie,
De al casei întreg sporul.

Cruciulițe îmbinate
Șiruri lungi, pe alb veșmânt,
Despre neam vechi șoptesc toate,
Despre naștere, mormânt.

Motive, culori, simboluri
Moștenite veac de veac
Au tot apărat de stoluri
De vrăjmași pământul dac.

Păstrăm ia cu mândrie:
Ea la bine și la rău
E o sfântă alchimie
Între Domn și chipul Său!

II
Române, în suflet poartă
Ia mamei, un palat!
Azi cerșești din poartă-n poartă
Și ce dacă? Ești bogat!

Prin cerșit tu te smerește!
Ce ai avut mai bun ai dat
Celui care te asuprește.
Ierte-l Domnul ! Tu ai iertat.

Știi: lumina și iubirea
Sus nu sunt de cumpărat.
Te așteaptă nemurirea
Tu te rogi cum ți-a fost dat.

III
Frate al meu, plecat în lume,
Straiul mamei n-ai uitat.
Te-a -nsoțit în vremuri bune,
În bejeniI ți-a fost sfat.

Prin ce ești îl onorează
Ca pe un odor ales
Tristețea ți-o micșorează
Prin căi de neînțeles

Tu și noi de aici, din țară,
Îl sărbătorim, cinstim,
Acum ca odinioară
Cât va vrea Domnul să fim

Rodica Matilda Miulescu
Iunie 2025

Sursa foto: arhiva doamnei Rodica Pârvan