9 septembrie 2024

Contact us

Șezători în Țara Făgărașului – Șezătoare de vară în Șoarș

 Șezători în Țara Făgărașului – Șezătoare de vară în Șoarș

Mi-am petrecut verile copilăriei la bunicii din partea mamei, undeva în Ardeal și atunci se întâmplă că știu ce înseamnă o țesătură făcută în casă, la războiul de țesut, ce este acela lichiu, care era rolul preotului ortodox într-un sat sau cum arată o biserică săsească.

De aceea, ieri mi-am mai potolit un dor pe care îl aveam față de satul bunicii, adică de bunica iar acest lucru s-a întâmplat la Șoarș, satul situat în judeţul Braşov, la circa 13 kilometri, spre nord, de municipiul Făgăraş şi la circa 80 de kilometri de municipiul Braşov, mai demult Șaroșa, Șoarșiu, (în dialectul săsesc Schuarsch, Šuerš, în germană Scharosch, Scharesch, în maghiară Sáros, în trad. „Noroieni”, „Glodeni”), reședința comunei cu același nume. De ce la Șoarș? Pentru că acolo s-a desfășurat, sâmbătă, 8 iulie 2017, cea de-a 6-a şezătoare din cadrul proiectului itinerant „Şezători în Ţara Făgăraşului”, organizată de doamna Ana Borca, întemeietoarea comunității IIA Călătoare, gazdă fiindu-ne pensiunea Andrada’s House, respectiv familia Batiu.

Participanții, invitați „îmbrăcați în costum popular, iie, cămașă populară, cu bucate gătite în casă, cu bună-dispoziție și nestăvilită poftă de a cunoaște frumusețile satului românesc.” (Ana Borca) s-au întâlnit la Cetatea Făgăraș, de unde au pornit împreună și odată ajunși în sat, au vizitat biserica ortodoxă, cu expoziția de icoane pe sticlă realizate de copii și i-au întâlnit și cunoscut pe tânărul preot din sat care este și pictorul bisericii și grupul de copii care cântă, coordonați de acesta.

Apoi s-au deplasat la Tanti Aurica, care a pregătit pâine proaspăt – făcută în cuptor și la Nenea Viorel, ca să îi asculte poveștile și să vadă căruța lui cu roți de lemn, au admirat din exterior biserica evanghelică, ridicată de sași la începutul celei de-a 2-a jumătăți a secolului al XV-lea și este atestată documentar prin două indulgențe papale, de la 1450 și 1466, care este închisă, din păcate.

La finalul programului, invitații au întâlnit gazda, la o masă mare și un pahar de vorbă, au admirat costumul popular românesc și costumul popular săsesc din zonă și au aflat povestea pensiunii, spusă chiar de doamna Anca Batiu, având-o alături pe Andrada, fiica ei.

Momentul cel mai încărcat de semnificații a fost acela în care grupul de copii îmbrăcați în costume populare, cu vârste de la 6-7 ani, până la 13-14, sub atenta îndrumare a preotului Ciprian Adomnicăi, au cântat, în biserică, trei dintre cântecele pe care le au în programul lor iar apoi a urmat marea surpriză, tot muzicală, care ne-a oferit emoții la cote maxime, prin interpretarea minunată și prin tot ceea înseamnă acest cântec:

Suntem în cuvânt şi-n toate

Floare de latinitate,

Sub un cer cu stele sudice.

De avem sau nu dreptate,

De avem sau nu dreptate,

Eminescu să ne judece.

De avem sau nu dreptate,

De avem sau nu dreptate,

Eminescu să ne judece.

Eminescu.

Copiii din Șoarș – frumoși și serioși – pictează icoane, învățați fiind să facă acest lucru de către pãrintele Ciprian, împreunã cu soţia sa. Prin fondurile strânse din vânzarea icoanelor, ei îşi continuã activitatea, cumpãrã pensule şi vopsele, fiind astfel un bun exemplu de implicare în viața comunității și oferindu-le copiilor o șansă în plus. Biserica este în procedura de renovare, la exterior fiind finalizată, inclusiv fresca de la intrare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” iar luni vor demara operațiunile pentru pictarea interiorului, activitate ce va fi realizată de înșiși preotul și preoteasa din parohie.

Mașina se îndepărta ușor de Șoarș, lăsându-ne o amintire foarte plăcută și dorința de a reveni iar eu nu am putut să nu mă gândesc la versurile lui Lucian Blaga:

       Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,

ci adânc în pământ undeva.

Aici se vindecă setea de mântuire

şi dacă ţi-ai sângerat picioarele

te aşezi pe un podmol de lut.

Credit foto: Dan STRAUTI

Antonela Cristina Lungu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.