Sonetoterapie: „Ascunde-mă în inimă”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

ASCUNDE-MĂ ÎN INIMĂ

Aşează-mă pe bruma gurii-ncinse,
Pe încordarea clipei care piere,
Pe tainele luminii efemere,
Pe umbra coapsei îndelung atinse.

Aşterne-mă pe şoapta ce îmi cere
Să fiu pecetea lacrimei prelinse
Pe-obraji ce ard de sărutări ne-nvinse,
A buzelor ca fagurii de miere.

Supune-mă cu ochii, sporind jarul
Nepotolit sub spuza ce-a vegheat
Să nu se stingă-n aspre ierni amnarul

Râvnirilor de nestrunit bărbat.
Ascunde-mă în inimă ca darul
Jinduitor de patimi şi păcat.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.