Inflorescență lăuntrică
Pe aleea pietruită cu nopți nedormite,
Străjuită de singurătăți smălțuite,
Se făcea
Că mai era cineva.
Nevăzut, necunoscut, se juca
De-a baba-oarba, sau de-a mija,
Sau de-a altceva…
De-a visul nevisat,
De-a povestea nepovestită,
De-a muntele neurcat,
De-a apa ne-ncepută,
De-a cetatea nebiruită,
De-a cărarea nouă și ascunsă,
De-a durerea încă nedurută,
De-a pădurea încă nepătrunsă…
Da, mai era pe alee cineva
Care trecea ușor, gânditor, și tăcea
Aidoma umbrei fluturilor,
Aidoma umbrei cocorilor…
Nimic nu mi-a spus,
Doar m-a luat de mână și m-a dus
– aievea m-a dus –
Până la cumpăna întrebărilor,
Până în buza abisului,
Până la marginea visului
Cea mai deslușit luminată
Și cea mai de sus.
Mihaela Malea Stroe
Aranjament decorativ Mihaela Malea Stroe
Poem prezentat în premieră pe La pas prin Brașov