Pași prin cetate: „Poemul deșteptării din somn”, de Mihaela Malea Stroe

Pe șevaletul meu ai pus culoare,
Iubite domn. La deșteptarea mea din somn,
Mi-ai dat dezlegare
Să desenez pe firmament crini și azalee,
Stele să costumez, pentru carnaval,
Când însăși Calea Lactee
Se-nveșmântează de sărbătoare
Și ne invită la bal –
Ultimul bal din prezentul
Orb, surd și isteric eon.
Pe portativ mi-ai așezat semne
De psaltice cântări, de ample simfonii,
Iar tonul mi l-ai dat cu un diapazon
De mult uitat, rătăcit printre cele patru stihii.
Condeiul meu de grafit
L-ai ascuțit
Cu întrebările și tăcerile
Însingurării tale întristate,
Până când, nestăvilit, fățiș, a izbucnit din ascuțiș
Anotimpul învierii
Cu toate lespezile lui de mormânt ridicate,
Cu procesiunea de îngeri ai durerii de viață dătătoare,
De serafimi ai bucuriei de sine stătătoare,
Tămâind zările și vămile văzduhului, cele noi,
Cu bune miresme de smirnă, de indrușaim și caprifoi.

Mihaela Malea Stroe

(din vol. Clipa de grație, Ed. Eikon, Buc. 2016; Prefață de Theodor Damian, Postfață de Virgil Borcan)

Caprifoi, desen Mihaela Malea Stroe

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.