Un sonet pe zi – Adrian Munteanu: „Peştele luminii”

PEȘTELE LUMINII

Pe maluri sălcii s-au trezit alene,
Ca să aştepte-un răsărit de soare.
Presimt în tâmple jilavă răcoare,
Dar somnul încă n-a pierit din gene.

Pe crusta apei scânteieri fugare
Ascund uimirea presurei sub pene,
Iar dansul ierbii-n unduiri de trene,
A pus cu umbra pietrelor prinsoare.

Privirea blândă-n orizont răneşte,
Pe cer stau nori molateci ce ascund
Frământul zilei. Clipa ocoleşte

Cuprinsul frunţii într-un zbor rotund.
Şi peştele luminii îşi sticleşte
Eternitatea-n lacul fără fund.

Video: YouTube

Adrian Munteanu

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/