Arhive etichete: un sonet pe zi

Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „Brașov – Strada Sforii”

Brașov – Strada Sforii

Din Poarta Şchei spre Cerbului despică
Potecă strâmtă şerpuiri sfioase.
Şi treci absent, pierzându-te-n angoase,
Lipind mortarul umed de tunică.

Un felinar statura îţi descoase,
Până când gândul frământat abdică
Şi pe obraz reci stropi subit aplică
Peceţi târzii în asfinţiri ploioase.

Cu pas alert, n-ai altă ţintă-n faţă
Decât să ieşi în larg de sub poveri
Ce te strivesc din urmă şi te-nhaţă.

Îl uiţi pe azi, cum l-ai uitat pe ieri
Şi dintr-un colţ neluminat de viaţă
Aştepţi să bată clopot de-nvieri.

(„Ferestre în Cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube
Adrian Munteanu

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

Un sonet pe zi: „Din ramuri verzi”, de Adrian Munteanu

DIN RAMURI VERZI

Din ramuri verzi mi-am ascuţit săgeată,
Dorind să-nfrâng mistreţul ce pândeşte.
Un arc vânjos de ură mă fereşte,
Să nu-mi rămână fruntea-n veci plecată.

Dar n-am ştiut ce duh mă-nvredniceşte
Cu zvonul luptei prin poieni purtată,
Cum să izbesc cu sabia creată
Din fierul dur ce-n trup îmi rugineşte.

M-au părăsit puterile-nainte
De-a reteza durerile-n talaş.
Un singur rol îl mai repet în minte:

De-a întări că nu am fost părtaş
La-nsângerarea clipelor. Fierbinte,
Îmi sap şi eu tăcut prin văi sălaş.

( ianuarie 2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Un sonet pe zi cu Adrian Munteanu: „BRAȘOV – Biserica Neagră”

BRAȘOV – Biserica Neagră (1)

În lespezi ample mai pulsează viaţa
Şi dangătul cel măsurat de ceasuri.
Gravând fragila clipă de taifasuri
Din turn se scurge în vecie ceaţa.

Ce austeră linişte în glasuri!
Iar orga sfarmă-n cioburi dimineața
Și-mparte-n strane, măsurat, povața
De-a fi de veghe în târzii popasuri.

Bing-bang de veacuri, un torent în sânge.
Ascult și tac. Tumultul revărsat
Pe ziduri reci într-un târziu se frânge.

Cu taina-n jur am devenit bărbat.
În mine veacu-nfiorat mai plânge,
Din ieri spre azi ecouri vii răzbat.
(„Ferestre în Cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube
Adrian Munteanu

Adrian Munteanu: „În umbra zilei” – Un sonet pe zi

ÎN UMBRA ZILEI

În umbra zilei aripa se-mplântă
Şi-acoperă uimirile cu pana.
Un strigăt stins îmi sfredeleşte rana
Iubirilor ce nu mă mai frământă.

Lumina stinsă-şi leapădă sutana
Pe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.
Talaz fugar pe mal se ia la trântă
Cu liniştea ce-mi pustieşte dana.

În iarbă-ngenunchez şi-mi cer iertare
Cărărilor ce le-am urcat pieptiş.
Un fir de iarbă-nfige în uitare

O sabie cu-nsângerat tăiş
Şi pasărea rămasă-n aşteptare
Îmi tăinuieşte-adâncul din frunziş.

(2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Adrian Munteanu

Adrian Munteanu: „Salcie plecată” – Sonetoterapie

SALCIE PLECATĂ

Sunt între oameni salcie plecată,
Trunchi fără vlagă aşteptând tăierea.
S-a prefăcut în fiere acră mierea
Şi în ocară vorba măsurată.

Poverile mi-au biruit puterea,
Prea multe valuri m-au supus deodată.
Nădejdea e-n uitare preschimbată
Şi-n vifor slut se pierde adierea.

O clipă doar de-aş întrerupe gândul
Acestor spaime ce te fac să cazi,
Ca să mai dau o şansă pentru blândul

Zefir pornit în taină printre brazi,
Aş zăbovi senin să-mi vină rândul,
Mi-aş aminti de mine, cel de azi.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Adrian Munteanu

Video: YouTube

Un sonet pe zi cu Adrian Munteanu:„Printre grădini arzând”

PRINTRE GRĂDINI ARZÂND

Printre grădini arzând îmi port povara,
Ferind-o de a iederei dogoare.
Săgeţi de foc se-mplântă în picioare
Din arc de greieri ce-au sfărmat vioara.

Zvârlit pe umeri, rugul de răcoare
Şi-a-nfipt în carnea tăbăcită gheara.
Îmi picură pe-un colţ de geană seara,
Când fructele au devenit amare.

Prin sângele de zmeură vegherea
Roteşte-n tâmplă timpul ca un fus.
Mi-au smuls din piept uimirile puterea

Şi m-au târât smintite-ntr-un apus.
Prelungi bejenii adâncesc durerea
Acelor vremuri ce-n etern s-au dus.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Adrian Munteanu

„Zeu sau muritor”, de Adrian Munteanu – Un sonet pe zi

ZEU SAU MURITOR

Tu cel ce cauţi taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Şi năzuieşti spre-adâncile monade
Spune-mi cinstit: ascunzi sub pleoape milă?

Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă
Prin ochiul gol al vastelor năvoade

Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine

În duhul frunţii, vag şi temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Eşti zeu de-acum sau eşti tot muritor?

(„Tăcerea Clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Un sonet pe zi – Adrian Munteanu: „Zei falici”

ZEI FALICI

Mândrii zei falici odrăslesc în mine.
Aprind pojarul orgilor celeste,
Pătrund în taina grotelor, pe creste,
De unde-ncep uitările de sine.

Gol am intrat în templele agreste,
Am despuiat un nimb, fără ruşine
Şi-n frământarea semnelor divine
Am pus tot chinul crezului că este.

O încântare-n fibre. Nu mă-nfrânge
Răscoala clipei care a trecut.
Golesc paharul robului ce plânge

Când în stăpân de țărm s-a prefăcut.
Preafericită patima din sânge,
Iubesc sămânţa care m-a născut.
(2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Un sonet pe zi – Adrian Munteanu: „Peştele luminii”

PEȘTELE LUMINII

Pe maluri sălcii s-au trezit alene,
Ca să aştepte-un răsărit de soare.
Presimt în tâmple jilavă răcoare,
Dar somnul încă n-a pierit din gene.

Pe crusta apei scânteieri fugare
Ascund uimirea presurei sub pene,
Iar dansul ierbii-n unduiri de trene,
A pus cu umbra pietrelor prinsoare.

Privirea blândă-n orizont răneşte,
Pe cer stau nori molateci ce ascund
Frământul zilei. Clipa ocoleşte

Cuprinsul frunţii într-un zbor rotund.
Şi peştele luminii îşi sticleşte
Eternitatea-n lacul fără fund.

Video: YouTube

Adrian Munteanu

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/

Adrian Munteanu: „Pomul vieţii” – Un sonet pe zi

POMUL VIEȚII
al Psalmului 9

S-au dus vrăjmaşii mei, sunt doar ruine.
Răsufletul le-a devenit nefaptă.
Doar Domnul ce aude orice șoaptă
Balanţa Legii pe genunchi o ţine.

El mântuie pe cel suind o treaptă
Şi-i dă un rost atât cât se cuvine.
Desparte-mă de vămile străine,
De poarta morţii secerând nedreaptă,

Ca să vestesc temeiul ce-o să vină!
Cel ce-a stârnit surpări și s-a pierdut
Iertarea-n cer o va avea puţină.

Rosteşte, Doamne, vorba de-nceput,
Sădeşte pomul vieţii în grădină,
Să frâng în mine-aripile de lut!

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube
Adrian Munteanu

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/