Un sonet pe zi: „Agonizez”, de Adrian Munteanu (text și interpretarea autorului)

AGONIZEZ

Agonizez, dar nu-i decât o sfoară
Pe care trec speranţe-nşelătoare.
S-au prăbuşit în smârcuri şi duhoare,
Iar izul lor netrebnic mă doboară.

Frânturi de voci, mereu neiertătoare,
Sădesc aprins un geamăt de vioară.
În vaier lung şi sumbru se-nfăşoară,
Tăcerile de duh izbăvitoare.

Dar serile s-au dezbrăcat de frică,
Iar gândul mut în taină îl înjug
La carul clipei ce un val despică

Spre închinări arzând mocnit pe rug.
Pe zidul tihnei îngeri se ridică.
Tăcut şi drept de moarte nu mai fug.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.