Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „BRAȘOV – biserica Sfântul Nicolae”

BRAȘOV – biserica Sfântul Nicolae

Mihai Viteazu-n prag, într-o firidă
Şi-apoi mari porţi, într-un târziu deschise,
Să intre faima unor vremi decise,
De glas pătruns adânc în cărămidă.

Păşesc sfios. Priviri de sfinţi, decise,
Îmi par că sfarmă vremea cu obidă,
Să-mi facă loc, din neguri de absidă,
În urma celui ce din veac venise.

Dar drumul spre altar e cât o turlă
De vast şi-adânc, din zori până-n amiezi.
Abia se-aude de pe deal o surlă.

Ascult şi ştiu că rostul ţi-l aşezi,
Când umbre-n cuget asmuţite urlă,
Dar tu-n înalturi, neclintit, mai crezi.

(„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube